Ursula von der Leyen – simbolul aroganței birocratice și al rupturii dintre Europa reală și elita de la Bruxelles

Reconfirmarea Ursulei von der Leyen în fruntea Comisiei Europene marchează, pentru mulți observatori, nu un pas înainte, ci consolidarea unui model periculos de guvernare europeană: autoritar, netransparent și impus cu brutalitate, în special de Berlin. Este imaginea unei Uniuni Europene tot mai puțin unite și tot mai mult dirijate – fără consultare reală cu cetățenii, fără echilibru politic, fără democrație.

Germania nu mai conduce, ci dictează

Analistul George Scarlat avertizează că numirea Ursulei pentru un nou mandat confirmă o tendință periculoasă: Germania nu mai este doar „motorul Europei”, ci devine forța care impune decizii cu dispreț total față de opoziție sau divergențe. „Germanii sunt rușii Occidentului”, notează Scarlat, arătând cum Berlinul aplică un model de putere centralizată, lipsit de sensibilitate democratică sau echilibru instituțional.

După ce și-a plasat oameni-cheie în poziții de control (Ursula la Comisie, Manfred Weber în fruntea PPE), Germania controlează nu doar bugetul și politicile Uniunii, ci chiar și narațiunile oficiale – eliminând sau demonizând orice voce critică.

Din Brexit n-am învățat nimic

Numirea lui Juncker în 2014, în ciuda opoziției puternice a Marii Britanii, a fost pentru mulți momentul-cheie care a declanșat Brexitul. „A fost o insultă”, spune Scarlat. Londra, tratată ca o „Polonie mai mare”, a simțit că voința sa este ignorată. Același lucru se întâmplă acum cu Ursula von der Leyen: o figură contestată, suspectată de corupție și lipsită de legitimitate populară, dar impusă cu forța de establishmentul politic condus de Berlin.

În loc să tragă învățăminte din trecut, Europa pare că repetă aceleași greșeli, într-un context și mai fragil – cu state membre frustrate, cu diviziuni crescânde și cu o populație tot mai sceptică față de instituțiile europene.

Un mandat marcat de eșecuri și scandaluri

Ursula von der Leyen nu a demonstrat nici competență, nici transparență în timpul mandatului 2019–2024. Dimpotrivă:

• Criza sanitară a fost gestionată birocratic și defectuos.
• Green Deal-ul impus brutal a afectat grav competitivitatea economică a Europei, fără sprijin real pentru industrii și populații vulnerabile.
• Contractul cu Pfizer a fost încheiat netransparent, cu acuzații grave privind lipsa de supraveghere parlamentară.
• Politica de apărare a UE a fost dusă mai degrabă pe o cale militarizată, fără control democratic și cu ocolirea Parlamentului European.

Cu toate acestea, Germania a împins pentru reînnoirea mandatului, ignorând opoziția politică și opinia publică. Scarlat sintetizează perfect: „Puteau pune orice funcționar cenușiu, n-aveau nevoie să sfideze Europa încă o dată cu Ursula.”

Atacuri totalitare împotriva opoziției

Punctul culminant al derapajului Ursulei a venit după moțiunea de cenzură inițiată de europarlamentarul român Gheorghe Piperea (AUR). În loc să răspundă punctual acuzațiilor, von der Leyen a ales un discurs agresiv, etichetându-i pe inițiatori drept „marionete ale Rusiei”.

Este o tehnică veche, folosită de regimuri totalitare: „guilt by association” – nu contează argumentele, ci eticheta. Dacă critici Bruxelles-ul, ești „prorus”, „extremist”, „antieuropean”. În realitate, însă, tot mai multe voci europene cer o Uniune a cetățenilor, nu a birocraților de la Berlin și Bruxelles.

Ce urmează?

După Juncker a venit Brexitul. După Ursula, ce va veni?

Europa riscă să piardă mult mai mult decât încrederea cetățenilor. Riscă să se fragmenteze intern, să devină irelevantă geopolitic și să fie percepută ca un construct elitist, rupt de realitate. Dacă Bruxelles-ul continuă să trateze opoziția ca inamic și să impună lideri respinși de opinia publică, valul anti-sistem se va transforma în val de ruptură politică profundă.

Concluzie: Europa nu se mai conduce prin consens, ci prin impunere

Numirea Ursulei von der Leyen nu este despre un lider – ci despre un sistem care se autoreproduce, se protejează și refuză să se reformeze. O Uniune Europeană condusă de sus în jos, în care Berlinul decide și ceilalți execută, nu poate supraviețui pe termen lung.

Ursula este simbolul acestei rupturi: între Vest și Est, între centru și periferie, între elite și cetățeni. Europa nu mai este „unită în diversitate”, ci condusă cu aroganță, în dispreț față de propriile principii democratice. Și dacă nu se trezește, va ajunge să repete nu doar lecția Brexitului, ci să-și grăbească propriul declin.