Istoria se repetă. Guvernul Bolojan, contra părinților și bebelușilor. Piperea (AUR): Vă mai amintiți afirmația „țara s-a umplut de mămicuțe și bebeluși”?

Se repetă istoria. La 15 ani de la celebrul cinism al lui Traian Băsescu – alias Petrov –, care declara că „țara s-a umplut de mămicuțe și bebeluși”, România revine, în plin regres demografic, la austeritate pe spinarea celor care cresc viitorul acestei națiuni.

De data aceasta, sub conducerea „tehnocratului reformist” Ilie Bolojan, părinții aflați în concediu pentru creșterea copiilor vor fi obligați să plătească contribuția la sănătate (CASS) din propriul buzunar. O măsură rece, contabilă, care transformă îngrijirea unui copil într-un „lux” birocratic.

Legea nr. 96/2005, care prevedea scutirea de CASS pentru părinți în această perioadă, este pe cale să fie aruncată la gunoi. În schimb, vine o notă de plată de aproximativ 2.600 de lei pe an pentru a menține accesul la servicii medicale de bază. Și nu oricum: ca să beneficiezi efectiv de asigurare, trebuie să fi plătit anterior timp de un an întreg. Cu alte cuvinte, un părinte care intră azi în concediu de creștere copil ar putea avea dreptul la tratament medical abia peste 12 luni.

Cât de jos poate merge statul român în tratarea cetățenilor săi?

Această decizie nu este doar greșită economic. Este profund toxică moral. Asemenea politicilor din perioada Băsescu-FMI, când salariile bugetarilor erau tăiate cu 25%, TVA-ul urca la 24% și indemnizațiile pentru copii erau considerate „povară bugetară”, și acum se pedepsește exact segmentul social care ar trebui sprijinit: familiile tinere.

Cinismul e dublat de ipocrizie. Într-un stat în care pensiile speciale sunt scutite de orice contribuții, iar marile corporații din domeniul farmaceutic raportează profituri uriașe fără a plăti taxe reale – prin „optimizare fiscală” –, guvernul își recuperează deficitul de la părinți, pensionari și bolnavi. În timp ce sistemul medical e în colaps, pacienții așteaptă luni pentru un RMN, iar spitalele supraviețuiesc din donații.

România pare că s-a întors la modelul: „nu contează că ai plătit zeci de ani contribuții – dacă azi nu poți plăti din nou, nu exiști”. Este o formă de excludere socială mascată sub pretextul „responsabilității bugetare”.

Acest tip de „reformă” nu e despre sustenabilitate. Este despre abandon. Despre o guvernare care taie fără discernământ și fără compasiune. Iar sacrificiul cerut de Bolojan vine, din nou, tot de la cei care au mai fost sacrificați: părinții, bebelușii, seniorii.

A susține o astfel de politică înseamnă a accepta un viitor în care statul nu mai este partenerul cetățeanului, ci evaluatorul său fiscal, care decide dacă meriți sănătate sau nu, în funcție de cât ai plătit luna trecută.

Halal solidaritate. Halal europenism. Halal cinste.