Măicuta mea, iubită Românie,
Nici sângele de veacuri nu-ti este închegat,
Dar stiu că viitorul îti e sortit să-ţi fie
Nu negru, plin de ură, ci alb imaculat.
Te-au apărat cu viata părintii si strămosii,
Te-au întepat în spate, cu ură, spini adânci,
Acum plângi de durere si-ti mor pe rând colosii,
Te simti ca valul mării izbindu-se de stânci.
Eu încă am speranta ca tinerii să vină
Să vindece un cancer ce s-a întins treptat,
Mă simt debusolat când tara mea suspină
Si mă gândesc la mâine când azi este ratat.
Pentru un colt de pâine ei ne-au vândut cu totul,
Din interes meschin am fost amanetati
Si ne-au târât în mlastini si ne-au mintit cu votul,
Dusmani de moarte sunt, desi credeam că-s frati.
Trezeste-te bărbate, femeie si copile,
Căci crud e adevărul si timp nu mai avem,
Ne-am ridicat bătrânii din scaun cu rotile,
Chiar de suntem slăbiti, să reusim putem!
Istoria nu iartă si crunt ne pedepseste,
Ne va trata la fel cum facem noi cu ea,
Trăim si respirăm si plângem româneste…
Si când va fi să mor, să mor pe limba mea!
Alexandru Florian Săraru
Alexandru Florian Săraru este specialist în economie, profesor de matematică, absolvent al Academiei de Studii Economice din Bucureşti. Este autor a numeroase cărți și lucrări în domeniul poeziei, filosofiei, dar și pentru copii, activist civic și politic, preocupat de dezvoltarea economică și culturală a Sectorului 5
