Austria urmărește accesul la Marea Neagră. Miza strategică: Portul Constanța
Austria își dorește de mult mai mult decât o simplă relație de parteneriat economic cu România. În ultimele decenii, a manifestat un interes constant pentru un control tot mai extins în sectoare-cheie, de la resurse naturale până la infrastructură strategică. Astăzi, una dintre marile mize pare a fi Portul Constanța – poarta României către Marea Neagră și un nod logistic crucial pentru întreaga regiune.
Portul Constanța este rezultatul a zeci de ani de investiții, eforturi de modernizare și extindere. Statul român a investit miliarde pentru a-l transforma într-un centru regional de transport și energie. Dar, în etapa în care acest proiect începe să-și arate potențialul strategic și economic, apar pe scena marilor „investitori strategici” – inclusiv din Austria – care își exprimă interesul pentru implicarea directă în administrarea sau exploatarea acestuia.
Întâlnirea recentă dintre Nicușor Dan și cancelarul austriac nu pare deloc întâmplătoare. Austria, deși nu are ieșire la mare, își dorește de multă vreme un punct de influență în zona Mării Negre. Portul Constanța ar putea oferi acest avantaj, prin deschiderea unui coridor de transport prin Dunăre, cu implicații economice, logistice și chiar geopolitice, mai ales în contextul actualei arhitecturi NATO și al conflictului din Ucraina.
România pare, din păcate, să adopte o atitudine rezervată. În trecut, alte sectoare strategice – de la păduri la bănci, de la gaze la terenuri agricole – au fost cedate în mod tacit, prin lipsa unei viziuni pe termen lung și printr-o deschidere excesivă față de influențele externe. Austria nu a obținut aceste poziții prin constrângere, ci printr-o diplomație insistentă și o rețea de interese care a știut să exploateze slăbiciunile administrative de la București.
Accesul la Marea Neagră este o miză geopolitică majoră. Iar dacă România nu își definește clar poziția și nu protejează ceea ce a construit, există riscul ca Portul Constanța să devină un nou exemplu de resursă națională gestionată în afara interesului public. Rolul liderilor politici nu este doar să semneze parteneriate, ci și să apere suveranitatea economică într-o lume în care influența se joacă prin infrastructură și control logistic.
Austria își dorește acces la Marea Neagră. Rămâne de văzut dacă România va avea maturitatea politică să răspundă cu discernământ sau va continua să tacă acolo unde ar trebui să acționeze.
