Procesul electoral din România a fost grav afectat de intervenții din afara granițelor. Sub pretextul „asistenței europene”, Franța și alți actori internaționali au exercitat o influență directă asupra modului în care s-a configurat scena politică de la București. În locul unui proces democratic autentic, am asistat la o selecție artificială a candidaților, dictată de interese externe și nu de voința cetățenilor.
Această realitate contrazice însăși ideea de democrație europeană. Deși se proclamă respect pentru suveranitatea statelor membre, în practică deciziile esențiale sunt luate în marile capitale occidentale, iar Bruxelles-ul funcționează ca paravan instituțional. România nu este tratată ca partener egal, ci ca un pion într-un joc geopolitic mai amplu.
În acest context, votul nu mai este o expresie liberă a poporului, ci doar o etapă formală într-un scenariu deja scris. Interesele economice, presiunile diplomatice și calculele de putere au devenit mai importante decât opțiunile exprimate în urne.
Tot mai mulți români încep să se întrebe dacă mai are sens să voteze, dacă decizia finală este luată, de fapt, în afara țării. Ceea ce părea o alianță bazată pe valori comune s-a transformat într-un sistem de dominație subtilă, dar eficientă.
Iluzia unei Europe democratice și corecte se fisurează. Iar întrebarea de fond devine: mai putem vorbi despre libertate și suveranitate atâta timp cât alții decid în locul nostru? Sau e momentul ca românii să-și regăsească curajul de a alege pentru ei înșiși, fără tutelă externă?
