De ce refuză Guvernul să facă Banca Agricolă propusă de AUR? Credite pentru fermierii români, nu profituri pentru bănci străine

România are astăzi peste 3 milioane de hectare de teren nelucrat. În același timp, zeci de mii de ferme mici se zbat pentru supraviețuire din lipsă de finanțare. Soluția? A existat. AUR a propus înființarea unei Bănci Agricole românești, o instituție care să ofere credite corecte, accesibile, cu dobânzi mici și garanții adaptate specificului agricol, menită să sprijine producția națională. Răspunsul guvernului? Tăcere. Refuz. Blocaj.

De ce? Pentru că, așa cum arată faptele, Guvernul României preferă să-și lase agricultorii captivi într-un sistem bancar controlat de instituții străine, unde dobânzile sunt mari, condițiile imposibile, iar profiturile ies din țară în fiecare an, fără ca vreun oficial să clipească.

O bancă agricolă românească ar însemna putere pentru fermieri, independență financiară, dar și un pas spre renașterea satului românesc. Exact ceea ce nu-și dorește elita globalistă și clientela partidelor de sistem. Aceștia au tot interesul să țină fermierul român în genunchi, dependent de subvenții fragmentare, de birocrație și de importuri dictate de interese străine.

Realitatea e clară: băncile străine formează un cvasi-cartel, care dictează piața financiară din România. Statul? Nu intervine. Nu pentru că nu poate, ci pentru că nu vrea. Politicienii aflați la putere nu gândesc în logica interesului național, ci în logica multinaționalelor și a comisioanelor grase.

• Ce ar însemna o Bancă Agricolă? Ar însemna:
• Credite reale pentru ferme românești, nu doar pentru cei conectați politic;
• Hrană produsă local, în loc de legume importate din Turcia și lapte din Polonia;
• Sate vii, cu oameni care rămân în țară, nu pleacă în diaspora;
• Reducerea dependenței de importuri și întărirea suveranității economice.

Guvernul, în schimb, alege calea trădării economice. În loc să investească în potențialul agricol al țării, închide ochii și sprijină status quo-ul: importuri, lanțuri străine, credite de neplătit, iar fermierul român este sufocat între secetă și dobânzi.

Aceasta nu este neputință. Este o alegere. O trădare.

Când statul îți întoarce spatele, iar băncile îți iau tot, nu mai e vorba doar de economie. E vorba de viitorul țării. O Banca Agricolă ar fi putut fi începutul reconstrucției. Guvernul, însă, a ales să o blocheze. Cine câștigă? Cei care nu au nimic de-a face cu pământul românesc. Cine pierde? Toți cei care încă mai cred că România poate trăi din munca ei.