Coaliția de guvernare traversează din nou momente de tensiune maximă, iar premierul Ilie Bolojan pare să joace același rol obositor: amenință cu demisia, flutură instabilitatea ca pe o lozincă de campanie și alimentează o criză politică artificială, în timp ce populația suportă consecințele directe — taxe crescute, facturi mai mari și nesiguranță pe piața muncii.
Jurnalistul Victor Ciutacu oferă o analiză tăioasă și fără ocolișuri a acestui comportament politic devenit deja un tipar.
„Guvernul stă, din nou, să se destrame, iar Bolojan agită spectrul demisiei pentru a nu știu câta oară. Când o să se întâmple cu adevărat, lumea va fi prea amețită de amenințări ca să mai creadă. Nu poți conduce o țară aruncând, periodic, astfel de bombe politice. Ai semnat un protocol, respectă-l. Nu te comporta ca un elev care vrea să-și rupă contractul de fiecare dată când nu-i convine materia”, afirmă Ciutacu.
În opinia sa, adevărata constantă a guvernării Bolojan este presiunea psihologică pusă pe români – prin haos fiscal, creșteri de prețuri și spectrul concedierilor în masă.
„Singurul lucru concret care se întâmplă e teroarea permanentă asupra populației – una economică și una psihologică. Li s-au luat bani, li s-au crescut taxe, li s-au scumpit utilitățile. Acum sunt amenințați că își vor pierde locurile de muncă. Oricât te-ai uita în jur, vezi oameni speriați de concedieri. E o frică generalizată întreținută cu bună știință.”
Ciutacu merge mai departe și susține că premierul manifestă o obsesie patologică pentru concedieri, sub pretextul eficientizării statului.
„Bolojan are o fixație – una maladivă. Nu se mai gândește la altceva decât la cum să mai dea afară niște oameni. Nu-l interesează nici modernizarea aparatului public, nici digitalizarea, nici vreo reformă reală. Totul se reduce la întrebarea obsesivă: «Câți oameni tăiem?» E o manie, nu o strategie.”
În ceea ce privește anvergura politică a premierului, jurnalistul este și mai tranșant:
„Prim-ministru și lider de partid istoric, dar fără nicio idee originală. Trăiește politic din câteva parcări și pasaje de la Oradea. Nu are viziune, nu are dimensiune națională, nu poate ieși din complexul provincialului care se teme că va fi ridiculizat de ‘ăia de la oraș’. Compensează prin agresivitate verbală și prin măsuri dure împotriva oamenilor. Nu comentez echilibrul psihic al domnului Bolojan — nu e meseria mea. Dar pot comenta consecințele: România este condusă de un politician frustrat, iar efectele se văd în fiecare colț al țării.”
Ciutacu încheie prin a semnala pericolul de fond al unei astfel de guvernări: în loc să ofere soluții, aceasta cultivă frica, instabilitatea și impulsul distructiv.
