„Norocul bate competența”. Povestea lui Deneș Ioan, electrician transformat peste noapte în vicelider PSD
Deneș Ioan este exemplul clasic al traseului românesc de la tablouri electrice la vârful politicii. Un drum fulgerător, croit nu prin competență sau viziune, ci printr-o combinație de oportunism, carnet de partid și o doză sănătoasă de noroc. A început ca electrician – o meserie respectabilă și necesară –, dar, cumva, în 2012 s-a trezit deputat PSD. De acolo, lucrurile s-au așezat de la sine: funcții, beneficii, iar acum poziția de vicelider într-unul dintre cele mai influente partide din România.
Cum spune o vorbă din popor: prost să fii, dar să ai noroc.
Din colegiu tehnic, direct „profesor”
Deneș se prezintă ca „profesor” în documente oficiale. Dar cine se așteaptă la cariere academice, amfiteatre sau doctorate, va fi dezamăgit: realitatea e că omul a terminat un colegiu tehnic, adică pregătirea clasică de maistru sau tehnician. Cu alte cuvinte, destul pentru a monta prize, insuficient pentru a conduce țara. Dar în România politică, eticheta bate conținutul, iar CV-ul e doar o formalitate care se poate umple cu orice.
„English level: inventat”
Un alt detaliu savuros din CV-ul domnului vicelider: cunoașterea limbii engleze. Oficial, bifează. Neoficial, povestesc colegii, exprimarea e undeva între Caragiale și traduceri Google ratate. E un tip de „engleză” pe care doar ai noștri o pot vorbi cu încredere la întâlniri oficiale, fără să înțeleagă ce spun. Dar important e că „sună bine” – și mai ales că nimeni nu stă să verifice.
Politica – singura rampă de lansare reală
Povestea lui Deneș nu e singulară, ci simptomatică. În România, politica a devenit cel mai scurt drum între mediocritate și putere. Nu contează studiile, nu contează competențele, nu contează rezultatele. Contează loialitatea, carnetul de partid și obediența față de liderii momentului. Restul vine din inerție.
Astăzi, Deneș vorbește despre reforme economice, deși singura „gestionare” concretă pe care o are în CV este legată de biroul parlamentar. Într-o companie privată n-ar trece nici măcar de faza de triere a CV-urilor, dar în politică nu doar că trece – ci e promovat.
Electricianul „de partid”
Paradoxul e că meseria de bază – cea de electrician – îl onora. Era o muncă onestă, cu responsabilitate, departe de discursurile goale ale Parlamentului. Dar a intrat în sistem, iar sistemul l-a împins în față. Nu pentru că ar fi avut performanțe, ci pentru că a fost acolo la momentul potrivit, cu oamenii potriviți. Iar în PSD, ca în multe alte partide, asta e tot ce contează.
De la tablouri electrice la tabla politică
Deneș Ioan nu e excepția. E regula. Un produs clasic al unei clase politice care premiază obediența și pedepsește competența. Un sistem în care meritele profesionale sunt irelevante, iar promovarea vine pe criterii de utilitate internă, nu de valoare publică.
În final, nu e vorba doar de Deneș Ioan. E vorba despre un model care se repetă obsesiv în politica românească. Un model în care un electrician modest poate deveni lider politic, nu pentru că ar fi demonstrat ceva, ci pentru că s-a aliniat cu partidul potrivit, la timpul potrivit.
Și dacă te întrebi de ce România bate pasul pe loc, uită-te la CV-urile celor care o conduc. Acolo găsești răspunsul.
