„Spor de femeie” și plimbări bine plătite prin Consilii: cum îl răsplătește Bolojan pe omul de partid Adrian Foghiș
În timp ce românii plătesc facturi uriașe și așteaptă trenuri care nu vin niciodată, Adrian Foghiș, fost secretar de stat în Ministerul Transporturilor și binecunoscut membru al rețelei administrative PNL, se plimbă relaxat dintr-un consiliu de administrație în altul. Pe bani publici, evident.
Ultima „aventură” administrativă? Numirea sa, pe 11 iunie, ca președinte provizoriu al Directoratului SAPE, o companie de stat din sectorul energetic, controlată direct de Ministerul Energiei. Numirea a fost semnată în mandatul interimar al liberalului Sebastian Burduja, cu puțin timp înainte ca Guvernul condus de Ilie Bolojan să preia oficial puterea. Coincidență? Greu de crezut.
Foghiș nu e la prima funcție primită „la plic”. Între 2021 și 2025, a fost secretar de stat în Ministerul Transporturilor, unde a gestionat sectorul feroviar – un domeniu care, întâmplător sau nu, continuă să scârțâie la propriu și la figurat. În paralel, a fost prezent în mai multe Consilii de Administrație din energie: Nuclearelectrica, Energonuclear, Uzina de la Feldioara și chiar la Compania Națională de Investiții Rutiere. Un CV impresionant… în funcții, nu în rezultate.
Dar culmea ridicolului apare la SAPE, compania de stat unde recent s-a descoperit că se acordă, printre altele, un așa-zis „spor de femeie”. Adică dacă o femeie face parte din Consiliul de Supraveghere, bărbații din conducere primesc bani în plus. Noul ministru al Energiei, Bogdan Ivan, s-a arătat „șocat” de situație și a trimis Corpul de Control să verifice.
Surpriză? Nu prea. Acolo unde se învârt funcții, sinecuri și consilii „strategice”, apar inevitabil și bonusurile absurde și răsplățile politice pentru loialitate, nu pentru competență. Iar Adrian Foghiș este exemplul perfect: un om de partid promovat continuu, indiferent de performanță, care a reușit să transforme administrația publică într-un traseu de carieră foarte profitabil.
În loc de reforme, avem rotiri de cadre. În loc de transparență, avem numiri pe șest. În loc de competență, avem loialitate politică. Așa se explică de ce România, în 2025, stă pe o infrastructură feroviară de secol trecut și plătește „sporuri de femeie” în companii energetice care ar trebui să fie strategice.
Foghiș e doar un simbol. Dar sistemul care îl promovează e problema reală. Un sistem în care guvernele, indiferent de culoarea politică, își recompensează fidelii cu posturi bine plătite, fără să conteze cât (sau dacă) muncesc cu adevărat.
