Satul din România fără niciun locuitor, de o frumusețe aproape ireală, unde un metru pătrat de pământ se vinde cu doar un leu
Situat în comuna Starchiojd, alături de alte cinci așezări rurale, Gresia se distinge prin faptul că, în prezent, nu mai are locuitori. Tăcerea a cuprins satul acum doi ani, când ultima persoană în vârstă a murit, lăsând în urmă o viață de compromisuri între acceptare și speranță.
În Prahova există mai multe sate părăsite
În contextul mai larg al județului Prahova, există numeroase sate care aproape că au fost abandonate. Un exemplu notabil este Merdeala, din comuna Posești, unde Ion Săraru, în vârstă de 72 de ani, reprezintă singurul locuitor.
Acesta, hotărât să nu-și părăsească locul natal, și-a petrecut viața într-o singurătate profundă, fără acces la utilități de bază precum apă, gaze sau electricitate, acceptând cu seninătate o viață de privațiuni.
Un alt exemplu este Bozieni, un sat situat pe un deal din comuna Fântânele. Aici, Teodora și Alin Catană, mamă și fiu, își continuă existența într-o liniște apăsătoare, încăpățânându-se să rămână într-un loc pe care majoritatea l-au uitat. Ei își duc traiul modest, sperând că poate într-o zi Bozieni va reveni la farmecul său de altădată.
În Plăiețu, un alt sat uitat de timp și acoperit de ape, aparținând de comuna Măneciu, primarul Auraș Dragomir spune că ultimul său locuitor stabil, Elena Ciobanu, a decedat la sfârșitul anului 2023, la vârsta de 83 de ani, trăind în izolare, sărăcie și neputință.
Acestea sunt doar câteva dintre așezările rurale din Prahova care azi abia mai „respiră”, lipsite de suflet și locuitori. Satele, odată pline de viață, sunt acum doar întinderi verzi și pustii.
Gresia, paradisul nimănui
În Gresia, un loc de o frumusețe aproape ireală, situația este similară. Conform primarului Cornel Gârbea, din cei opt locuitori inițiali, nimeni nu a mai rămas.
Deși satul este acum părăsit, cu doar două case rezistând în timp, există interes din partea unor oameni de a cumpăra teren aici, atrași de liniștea și aerul curat.
Achiziția terenului se face negociind cu urmașii proprietarilor inițiali, începând de la un leu pe metru pătrat, dar un inconvenient major rămâne lipsa utilităților – satul niciodată nu a avut curent electric, apă curentă sau gaze.
Cu toate acestea, frumusețea naturală a locului rămâne incontestabilă, o caracteristică comună multor așezări rurale din Prahova, astăzi pustii, dar păstrându-și numele pe hartă.
