Șantierul Mangalia, sabotat la comandă? Constructorul olandez Damen, acuzat de faliment cu premeditare
Ce se întâmplă când o corporație străină primește frâiele unui șantier naval românesc strategic și, câțiva ani mai târziu, tot ce rămâne e o ruină economică și 1.000 de oameni abandonați? Răspunsul îl găsim la Mangalia, acolo unde constructorul olandez Damen este acuzat că ar fi orchestrat cu bună știință prăbușirea unuia dintre cele mai mari șantiere navale din România.
O investigație de presă realizată de publicația olandeză Follow the Money scoate la iveală acuzații alarmante: Damen ar fi transferat ilegal 55 de milioane de euro din patrimoniul șantierului, între 2021 și 2024, printr-o rețea de contracte interne și servicii facturate din filialele sale externe. IT, HR, „managementul documentelor” – toate, pe bani grei, dar cu activitate aproape zero la fața locului.
Control total, răspundere zero
Cum a fost posibil? Simplu. În 2017, Damen a devenit acționar cu 49% în șantierul din Mangalia, iar statul român, deși deținea majoritatea (51%), a acceptat ca olandezul să preia conducerea executivă. O „excepție”, ni s-a spus atunci, necesară pentru „salvarea industriei navale românești”.
Realitatea? Damen a folosit controlul pentru a supraîncărca șantierul cu datorii fictive și pentru a reduce gradual activitatea reală. Între timp, muncitorii din Mangalia deveneau spectatori ai propriei marginalizări.
1.000 de muncitori lăsați în aer
În mai 2024, Damen a declarat falimentul. Oficial, e o „decizie de business”. Neoficial, e rezultatul unei strategii de subminare economică, acuză partea română. Angajații nu au fost concediați, dar au fost trimiși acasă cu 30% din salariu, într-un „șomaj tehnic” prelungit la infinit. Oameni fără orizont, fără protecție, fără vină.
Scrisorile trimise către Ambasada Olandei au primit doar răspunsuri politicoase. Fără angajamente. Fără responsabilitate. Statul român? Tace sau bâjbâie.
Ajutor de stat la Amsterdam, prăbușire la Mangalia
Într-un gest care frizează cinismul, Damen a primit recent 270 de milioane de euro de la guvernul olandez ca să-și evite colapsul. Fonduri publice pompate într-o companie acuzată de fraudă și abuz. O companie care, culmea, a dat în judecată România, cerând despăgubiri de 470 de milioane de euro, pentru că nu i s-a mai permis, printr-o lege anticorupție, să conducă din poziția de acționar minoritar.
Justiție selectivă și dublu standard
În România, Damen controlează insolvența: nu a permis o comisie de control, nu a acceptat o verificare independentă a tranzacțiilor dubioase, deși sunt aproape 200 de creditori și peste 200 de milioane de euro în joc. Statul a fost redus la rolul de spectator într-un proces care pare regizat din afară.
În Olanda, însă, Damen nu scapă chiar atât de ușor: compania este anchetată penal pentru corupție, fals în acte și spălare de bani, iar un posibil verdict de vinovăție ar putea exclude grupul din toate licitațiile publice europene.
Finalul jocului? Încă nescris.
Cazul Damen-Mangalia nu este doar despre un faliment. Este despre o capcană economică întinsă sub steagul investițiilor strategice. Este despre cum o companie poate să exploateze sistemul, să paraziteze un parteneriat cu statul și apoi să se retragă cu buzunarele pline, lăsând în urmă o comunitate devastată.
Și poate, cel mai grav, este despre tăcerea și complicitatea unor autorități care au uitat că interesul național nu e negociabil. Damen a eșuat? Sau pur și simplu și-a încheiat misiunea?
