Curierul Românesc

Românii plătesc cele mai mari prețuri la locuințe din Europa. De ce e imposibil să-ți cumperi o casă în România

România ocupă un loc rușinos în Europa: este țara în care accesul la locuință este cel mai dificil pentru omul de rând. Pentru un apartament de 60 de metri pătrați, un român trebuie să muncească peste 12 ani — cu condiția absurdă să nu cheltuie niciun leu pe altceva. În vestul Europei, aceeași locuință se cumpără în doar 6-8 ani, cu salarii mult mai mari și în condiții de creditare incomparabil mai bune.

Prețurile din piața imobiliară au explodat în ultimul deceniu, dar nu din cauza unei dezvoltări reale sau a unei cereri sănătoase. Ci din cauza speculei, a birocrației care avantajează „dezvoltatorii” conectați politic și a haosului urbanistic cultivat intenționat. În timp ce salariile stagnează și inflația erodează puterea de cumpărare, prețul locuințelor a crescut constant, fără o justificare reală.

Sistemul bancar, în loc să susțină accesul la locuire, joacă prudent, dar impasibil. Creditele sunt greu de obținut, avansurile rămân mari, iar dobânzile împovărătoare. Pentru tineri, alternativa este să rămână chiriași pe viață sau să accepte o viață de rate, sacrificii și nesiguranță.

Statul? Absent. Nu există o strategie națională de locuire. Nu se construiesc locuințe publice. Nu există un program coerent care să sprijine accesul real la o casă decentă pentru familiile obișnuite. Singurele politici funcționale sunt cele care avantajează dezvoltatorii mari și mențin artificial prețurile sus. Iar primăriile și guvernele, indiferent de culoare politică, sunt prea ocupate să semneze PUZ-uri dubioase sau să închidă ochii la haosul urbanistic.

Rezultatul? Sute de mii de tineri renunță la ideea de a avea o casă proprie. Familiile tinere sunt împinse spre periferii fără infrastructură sau trăiesc în chirie, cu prețuri care înghit jumătate din venit. Într-o țară cu resurse, cu terenuri și potențial, locuința a devenit un lux, nu un drept.

Românii plătesc cel mai scump vis european: acela de a avea un acoperiș deasupra capului. Și, în fiecare lună, o mare parte din salariul lor merge către rate, chirii sau avansuri imposibile — în timp ce statul pare să lucreze pentru dezvoltatori, nu pentru cetățeni.

Related Articles

Back to top button