În timp ce România stagnează, prinsă în capcana unei clase politice corupte și lipsite de viziune, Spania demonstrează ce poate realiza un stat condus responsabil. La București, guvernanții se preocupă mai degrabă de împărțirea funcțiilor și de menținerea privilegiilor decât de dezvoltarea țării. Rezultatul? O Românie blocată în subdezvoltare și scandaluri, în timp ce Madridul devine unul dintre principalii motoare economice ale Europei.
Prăpastia nu este cauzată de lipsa resurselor, ci de modul în care sunt gestionate. România e prinsă într-un cerc vicios de risipă bugetară, proiecte fără sens, sinecuri și pensii speciale. Educația, sănătatea și infrastructura sunt lăsate de izbeliște, pentru că reforma reală ar deranja interesele celor care conduc.
În contrast, Spania folosește inteligent fondurile europene și atrage investiții strategice. A reușit să acceseze 163 de miliarde de euro prin Next Generation EU și a investit banii în direcții clare: digitalizare, energie verde, transporturi moderne. Cu o creștere economică estimată la 2,5% în 2025, Spania întrece economii majore precum Germania sau Franța.
Între timp, România se împiedică în propriile disfuncționalități: proiecte europene blocate, lipsă de competență administrativă, corupție endemică. Guvernele se succed fără să producă schimbări reale, iar fiecare ciclu electoral aduce noi promisiuni fără acoperire.
Spania a transformat turismul, IT-ul și energia regenerabilă în piloni de dezvoltare. România, deși are potențial similar, rămâne blocată în subfinanțare, instabilitate și neglijență. Infrastructura e precară, turismul e ignorat, iar investitorii fug de haosul fiscal și birocratic.
Migrația e un alt contrast dureros: în timp ce Spania atrage forță de muncă pentru a susține dezvoltarea, România pierde milioane de oameni care fug de lipsa perspectivelor. Cei rămași asistă neputincioși la degradarea instituțiilor și la disprețul afișat de clasa politică.
Realitatea e simplă: România nu e lipsită de șanse, ci de conducători care să le valorifice. În loc să construiască un viitor, aceștia preferă să-și conserve privilegiile și să mențină un sistem clientelar, care condamnă întreaga țară la rămânerea în urmă.
Spania e dovada clară că progresul este posibil. România e exemplul dureros al eșecului politic prelungit.
