Într-o țară sufocată de datorii, cu un buget sub presiune și o economie fragilă, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, alege din nou să scoată „tiparnița de bani” pentru a salva aparențele. În loc să protejeze stabilitatea monetară a României, Isărescu se transformă în sponsorul de ultim moment al guvernării PSD-PNL, alimentând un sistem care trăiește din iluzii și promisiuni fără acoperire.
În timp ce reforma bugetară promisă s-a prăbușit lamentabil, statul recurge din nou la infuzia de bani proaspeți, neacoperiți economic, doar pentru a-și acoperi neputința administrativă și promisiunile populiste.
O reformă doar pe hârtie. În realitate: risipă și ipocrizie
Deși guvernul a crescut taxele, a tăiat burse și a anunțat „măsuri de austeritate”, cheltuielile statului au crescut, nu s-au redus. Aparatul bugetar a rămas supradimensionat, plin de funcționari numiți politic, de agenții care nu produc nimic și de salarii speciale care sapă în mod constant încrederea contribuabililor.
Cea mai simplă și sănătoasă soluție – reducerea drastică a aparatului de stat și comasarea administrațiilor locale – a fost ignorată. Un plan clar: 50.000 de funcționari concediați și reducerea numărului de primării la sub 1.000. Dar politicienii știu un adevăr cinic: „hoitul votează”. Așa că, în loc de reformă reală, am primit doar praf în ochi și bani falși în economie.
Banii tipăriți – calea sigură spre inflație
În orice economie sănătoasă, rolul unei bănci centrale este să apere stabilitatea monetară și să țină sub control inflația. În România însă, BNR a devenit un aliat tăcut al risipei politice. Tipărirea de bani fără acoperire – numită eufemistic „finanțare indirectă a deficitului” – alimentează o spirală periculoasă: mai mulți bani în circulație, dar fără producție reală, înseamnă prețuri mai mari și putere de cumpărare tot mai mică.
În termeni simpli: statul cheltuie bani pe care nu-i are, iar românii plătesc cu inflație.
Un sistem care moare lent, dar sigur
Guvernul PSD-PNL nu mai guvernează o economie, ci menține în viață un sistem bugetar clientelar, hrănit cu bani fictivi și măsuri de avarie. Nicio reformă serioasă, niciun plan de eficientizare, doar cosmetizări temporare care să prindă bine în fața alegătorilor.
Finalul acestui drum este previzibil: pierderea încrederii, dezechilibre macroeconomice, explozia datoriei publice și, mai devreme sau mai târziu, colapsul fiscal.
România nu are o problemă de bani, ci o problemă de voință.
Reformele eșuează nu din lipsă de soluții, ci din lipsă de curaj. Iar cât timp tiparnița de la BNR funcționează pentru politicieni și nu pentru stabilitatea economică, vom continua să ne afundăm într-o criză fabricată, dar plătită de fiecare român în parte, cu scumpiri, taxe și instabilitate.
Românii nu mai au nevoie de bani tipăriți. Au nevoie de adevăr, de reformă și de guvernanți care să oprească furtul legalizat.
