Românii mai au voie să crească doar cinci porci în gospodărie, exclusiv pentru consum propriu. Orice depășire a acestei limite transformă țăranul într-un suspect birocratic, prins într-un labirint de dosare, aprobări și reglementări imposibil de urmat pentru un om simplu de la sat.
Gospodăria tradițională este, din nou, ținta politicilor absurde ale statului. În loc să sprijine micul producător, legislația actuală îl sufocă sub povara hârtiilor și a condițiilor imposibil de îndeplinit fără consultanți, bani și nervi de oțel. Cei mai mulți renunță înainte să înceapă.
Rezultatul? Tot mai puține gospodării mai cresc porci, iar dependența de carne din import crește alarmant. În timp ce țăranul român este descurajat, marii importatori și procesatori de carne prosperă. Carnea din străinătate umple rafturile, iar cea produsă local devine o raritate.
Această politică nu protejează sănătatea publică și nici mediul – ci doar interesele comerciale mari, în defavoarea țăranului român. Porcul din bătătură a devenit un lux administrativ, iar tradiția de a-ți crește singur hrana e împinsă spre dispariție.
România are nevoie de legi care încurajează, nu blochează. Cu reguli simple, transparente și adaptate realității de la sat, gospodăria ar putea deveni un pilon al securității alimentare. Dar atâta timp cât porcul trebuie „omologat” și crescut cu dosar de avizare, țara noastră va continua să importe ceea ce am putea produce chiar în curtea noastră.
