„Plătim ploaia ca proștii!” – Piperea dă în judecată Apa Nova și rupe tăcerea despre jaful și legalizat din facturile la apă

Într-un oraș sufocat de taxe, gropi, inundații și promisiuni deșarte, Gheorghe Piperea – europarlamentar AUR și avocat cunoscut pentru bătăliile sale cu băncile și cu statul abuziv – iese din nou la rampă. Ținta: Apa Nova, compania concesionară a serviciului de apă-canal din București. Miza: banii noștri, furați cu factura în mână.

„Plătim apa de ploaie! Da, ați citit bine. Efectiv, suntem taxați pentru ceva ce cade din cer. Și ni se spune că e normal”, denunță Piperea.

Factura lui lunară sare de 1500 de lei, din care aproape 500 de lei doar pentru „servicii canal”, adică inclusiv pentru colectarea apei meteorice. O expresie tehnocrată care ascunde un jaf sistematic, legalizat și perpetuat cu acordul tacit al autorităților locale și centrale.

„Este un furt. Un furt mascat în birocratism și ignoranță administrativă. Și l-au făcut permanent pentru că nimeni nu i-a tras la răspundere. Până acum”, declară europarlamentarul.

Din 2000 încoace, Apa Nova – o companie cu acționariat majoritar francez (Veolia) – a majorat tarifele de zeci de ori, invocând „investiții în infrastructură”. Dar canalizarea e praf. Orașul se umple de ape infecte la fiecare ploaie serioasă. Iar locuitorii, în loc să fie despăgubiți pentru daunele provocate de sistemul defect, sunt taxați pentru stihiile naturii.

„E o taxă inventată. O bătaie de joc pe care nimeni n-a vrut s-o vadă. Iar dacă o vezi, ți se spune că e ‘normal’. Ei bine, nu e! Este un sistem colonial de taxare, în care profitul pleacă în Franța, iar nouă ne rămân țevi ruginite și subsoluri inundate.”

Piperea a anunțat acțiuni în justiție împotriva Apa Nova, dar și plângeri administrative, chemând bucureștenii să iasă din pasivitate:

„Suntem peste 2 milioane de oameni captivi ai unei companii care ne ignoră, ne încasează și ne umilește. Oricine poate acționa. Singura condiție e să nu mai acceptăm. Eu prefer să lupt. Așa am făcut cu băncile. Așa voi face și acum.”

În timp ce conducerea orașului e preocupată de imagine, de PR și de cum să mai mărească niște taxe „smart”, realitatea din București e una terifiantă: o infrastructură colapsată, o populație resemnată și o administrație care, în loc să apere cetățeanul, îl abandonează în fața corporațiilor cu spate politic.

„Hai Liberare!”, încheie Piperea, lansând nu doar un proces, ci un semnal de revoltă.