Ipocrizia la vârf: Grindeanu cere „tăierea sinecurilor”, dar susține un apropiat cu 5 funcții bine plătite de la stat

Sorin Grindeanu, președintele interimar al PSD și actual lider al Camerei Deputaților, insistă public, cu fiecare ocazie, pe mesajul populist al „tăierii sinecurilor și privilegiilor”. În realitate, realitatea din spatele acestor declarații trădează o disonanță flagrantă între discurs și fapte. Unul dintre cei mai apropiați colaboratori ai săi, Cristian Anton – fost șef de cabinet și prieten politic de aproape două decenii – încasează lunar peste 10.000 de euro din funcții în structuri de stat, ocupate toate în timpul sau în urma mandatului lui Grindeanu la Ministerul Transporturilor, dezvăluie site-ul de investigații Snoop.

Această situație nu doar că aruncă în derizoriu apelurile repetate ale PSD pentru reformă și curățenie în administrație, dar confirmă că vechile practici politice nu doar că supraviețuiesc, ci prosperă sub noua conducere.

„Tăiem sinecurile”, dar le plantăm strategic

Într-o postare din 22 iulie, Grindeanu declara cu gravitate:

„PSD susține adoptarea rapidă a unui pachet de măsuri cu o destinație clară: tăierea privilegiilor și sinecurilor!”

Cuvinte puternice. Dar ce înseamnă acestea când Cristian Anton, coleg de consiliu local cu Grindeanu în anii 2000, fost director de cabinet al acestuia, ajunge să ocupe simultan cinci funcții bine remunerate, toate în instituții publice sau controlate de stat?

Aceeași administrație care pretinde reformă se dovedește a fi, în esență, un sistem de recompensare a fidelității politice, nu a competenței sau transparenței. Declarația lui Grindeanu, lipsită de acțiuni concrete împotriva unor astfel de cazuri din proximitatea sa imediată, devine nu doar golită de sens, ci cinică.

10.000 de euro lunar, „ca orice gospodar”

Cristian Anton încasează, potrivit propriei declarații de avere, un total anual de 637.000 lei (aproximativ 125.000 euro), bani obținuți din cinci surse:

• Ministerul Transporturilor (șef de cabinet)
• Autoritatea Rutieră Română (director juridic)
• Aeroportul din Timișoara (membru CA)
• Danube Bridge Calafat-Vidin (membru în consiliul de supraveghere)
• Ecoaqua Călărași (membru CA)

Anton le justifică pe toate cu o replică halucinantă prin naturalețea sa:

„Cum își împarte orice gospodar timpul pentru mai multe activități.”

Numai că, în această analogie, „gospodarul” în cauză este plătit din banii publici ai contribuabililor români, iar „activitățile” sale nu sunt vizibile, auditate sau evaluate transparent de nicio instituție. Ce se produce, ce se schimbă, ce impact are munca sa la cele cinci locuri de muncă? Nimeni nu știe. Important e că apar pe statele de plată.

De la viceprimărie la consiliile de administrație

Cariera lui Cristian Anton a evoluat în paralel cu cea a lui Grindeanu. Fie în administrația locală din Timișoara, fie în instituțiile centrale, Anton s-a aflat constant în cercul de influență al acestuia. Numirile sale în consilii de administrație – în Dolj, Timiș și Călărași – sugerează o rețea bine sudată de influență politică și nu o coincidență birocratică.

Podul de la Calafat, Aeroportul din Timișoara sau Ecoaqua Călărași nu sunt exemple izolate de meritocrație, ci plăci turnante în care partidele își răsplătesc oamenii, prin consilii cu remunerații generoase și responsabilități vagi.

Reforma, doar pentru discursuri

În timp ce PSD – prin vocea lui Sorin Grindeanu – flutură constant steagul reformei și al luptei împotriva sinecurilor, în culise, sistemul rămâne neschimbat. Cazul Cristian Anton arată clar că „tăierea privilegiilor” nu e decât un slogan util în campanie, dar complet golit de conținut în practică.

Românii aud din ce în ce mai des promisiuni de „curățenie”, dar văd aceiași oameni în aceleași poziții, doar cu mai multe funcții și mai mulți bani. În timp ce cetățeanul de rând își drămuiește salariul și timpul, „gospodarii de partid” încasează lunar zeci de mii de lei pentru prezențe formale în consilii politizate.

Ipocrizia politică nu e o noutate în România, dar când devine regula tăcută a guvernării, orice discurs despre reformă e o insultă la adresa inteligenței publice.