Minciuna bugetară marca Bolojan: promite austeritate, dar partidele se scaldă în bani publici
În 2024, partidele politice din România au primit zeci de milioane de lei în fiecare lună, sub formă de subvenții de la bugetul de stat. Acești bani publici – adică ai contribuabililor – au fost direcționați către sedii luxoase, flote auto, salarii grase pentru „consilieri de imagine” și campanii de publicitate deghizate în „informare publică”. Toate acestea, în timp ce spitalele duc lipsă de medicamente, școlile din sate se prăbușesc, iar drumurile seamănă cu un test permanent pentru suspensia mașinilor.
Acum, Ilie Bolojan – ridicat de unii la rang de „erou al reformei bugetare” – anunță cu emfază că „taie subvențiile” pentru partide. Ce nu spune este că această „tăiere” se face prin raportare la anul 2024 – anul cu cele mai mari subvenții din istoria recentă. Cu alte cuvinte, partidele primesc în continuare sume uriașe, doar că ușor „ajustate”, cât să pară că guvernarea face economie.
Este o schemă clasică de manipulare contabilă: umfli artificial cheltuielile, apoi le „reduci” și te prezinți drept gospodar. E ca și cum ai dubla un preț, apoi ai aplica o reducere de 10% și ai spune că „faci sacrificii pentru popor”.
Austeritate de vitrină, risipă în realitate
Realitatea este că nimic esențial nu se taie. Subvențiile pentru partide rămân printre cele mai mari din Europa, în raport cu numărul de alegători. România plătește milioane de euro lunar pentru aparatul de partid, în timp ce cetățeanul de rând este îndemnat la „solidaritate” și „raționalizare”.
Bolojan nu taie din sursa risipei, ci doar o ambalează diferit. Aceeași risipă, cu altă etichetă. Este austeritate doar în discurs, nu și în fapte.
Finanțarea privilegiată a partidelor – simptomul unui sistem bolnav
Partidele politice din România sunt printre cele mai bine finanțate entități publice, fără să producă nimic concret pentru societate. Nicio reformă reală, niciun rezultat măsurabil pentru cetățeni. Doar campanii de imagine, lozinci și promisiuni reciclate la fiecare ciclu electoral. În schimb, banii curg constant și fără întârziere.
Aceste fonduri nu vin cu condiții clare de transparență sau eficiență. Se cheltuie netransparent, în spatele ușilor închise, iar publicul nu are niciun cuvânt de spus. Întrebarea firească este: pentru ce sunt recompensați partidele? Pentru ce performanță?
Concluzie: Reforma lui Bolojan – doar o mască electorală
Anunțul lui Ilie Bolojan privind „tăierea subvențiilor” este doar o praf în ochii opiniei publice, o acțiune pur cosmetică într-un an electoral. Nu e vorba despre reformă, ci despre imagine. Nu e vorba despre economie reală, ci despre marketing politic.
Adevărul rămâne dureros: partidele continuă să înoate în bani publici, în timp ce România reală – cea a oamenilor care merg la muncă, care stau la coadă la medic, care își trimit copiii în școli degradate – e tot mai ignorată. Și tot mai furioasă.
Formulează o solicitare către ChatGPT
