PSD, pe urmele PDL: Aroganța, disprețul și eșecul sistemic îl împing spre dispariție
Partidul Social Democrat se stinge. Nu brusc, ci lent și dureros, exact cum a căzut și PDL-ul, partidul care altădată domina tot. Cu fiecare alegeri pierdute, cu fiecare promisiune nerespectată și cu fiecare lider care își bate joc de români, PSD se afundă într-un declin ireversibil.
S-a schimbat fața, dar nu și reflexele. Pleacă Ciolacu, apare Grindeanu. Un schimb de decor, nu de principii. Aceeași garnitură politică uzată, aceleași mecanisme de control, aceleași jocuri de culise făcute pe spatele unui popor din ce în ce mai revoltat.
Au pierdut tot ce se putea pierde: alegeri europarlamentare, prezidențiale, parlamentare. Nici măcar amânarea sau reluarea votului nu i-a mai scos la liman. Candidatul PSD, susținut cu toate resursele și aparatul de partid, a eșuat lamentabil în a prinde măcar turul al doilea. Un mesaj clar, dur și fără echivoc din partea electoratului: ajunge.
Dar în loc să se retragă cu decență, liderii partidului se adună în birouri, calculează noi formule, împart ultimele funcții și caută alte metode de supraviețuire politică. Precum o corabie în derivă care încă mai are câteva scânduri uscate și niște combustibil pentru următorul tun electoral.
PSD nu mai are rădăcini în societate, ci doar în birocrația de stat. Partidul nu mai trăiește prin sprijin popular, ci prin conexiuni în ministere, agenții și instituții. Iar asta e o rețetă garantată pentru irelevanță. Așa a murit și PDL. Așa moare și PSD.
Ce n-au înțeles liderii social-democrați este că România s-a schimbat. Nu mai poți minți la nesfârșit, nu mai poți promite „măriri” și „sprijin” în timp ce crești taxele, fugi de reforme și aloci fonduri preferențiale prin OUG-uri de noapte. Oamenii nu mai înghit orice. Nu mai acceptă orice slogan.
Au avut tot: guvern, majoritate parlamentară, rețea locală, acces la resurse. Și ce-au făcut cu ele? Au pus economia pe butuci, au întârziat reformele, au transformat administrația într-un aparat de partid. Au alungat milioane de români peste granițe și au adâncit prăpastia între stat și cetățean.
Astăzi, PSD se agață de putere cu disperarea unui aparat care știe că, odată ce cade, nu mai are unde să se ascundă. Liderii lor știu că viitorul nu le mai aparține. De aceea încearcă să tragă de timp, să manipuleze, să înșele.
Dar timpul lor a trecut. Valul schimbării este deja aici. E format din oameni care cer competență, nu obediență. Care vor transparență, nu complicitate. Care s-au săturat să fie furați, umiliți și învinovățiți pentru eșecurile altora.
PSD nu este învins de alt partid. Este învins de propria lipsă de viziune, de propriul dispreț față de popor și de o aroganță cultivată sistematic. Moartea politică a PSD nu e un accident, ci rezultatul direct al deciziilor sale.
Când istoria va scrie finalul acestei epoci, va nota limpede: PSD a pierit pentru că a trădat exact poporul în numele căruia a pretins că guvernează.
