Achiziția G4Media de către trustul media controlat de Radu Budeanu a zguduit spațiul public într-o zi toridă, nu doar meteorologic, ci și mediatic. Cei care până mai ieri îl acuzau pe Budeanu de legături dubioase cu PSD și de partizanat politic, i-au predat acum, fără mari scrupule, „instrumentul luptei” – adică propriul site.
Într-o fotografie cu tentă teatrală, Radu Budeanu s-a afișat alături de Dan Tăpălagă și Cristian Pantazi – fondatorii G4Media – fluturând ostentativ o foaie din contractul de vânzare. Ca un promotor de box la Las Vegas, Budeanu a ținut să arate și presei, și publicului că tranzacția e reală: „Contract de vânzare de părți sociale”. Negru pe alb.
Reacțiile n-au întârziat. Pe rețelele sociale s-a dezlănțuit o furtună predictibilă: acuzații, etichete, concluzii instant. Platformele digitale, create mai degrabă pentru reacții reflexe decât pentru reflecții, au amplificat valul de indignare – multă, grăbită și uneori ipocrită. Dan Andronic a fost printre primii care a punctat ironic: „De azi, G4Media e Cancan…”
Ironia supremă? În ianuarie 2025, chiar G4Media scria despre preluarea Mediafax de către Budeanu: „Mogulul Radu Budeanu, apropiat de PSD, cumpără agenția de știri Mediafax…” – un text plin de suspiciuni și avertismente privind influența politică.
Astăzi, aceiași jurnaliști își lasă publicația pe mâna aceluiași „mogul”, pe care până recent îl prezentau drept exponentul presei de partid. Ce nu se spunea atunci este că piața media e mică, compromisurile mari, iar moralitatea – negociabilă.
Finalul? G4Media, platforma care poza în bastionul luptei anti-oligarhice, devine o piesă în colecția media a unui personaj pe care îl numea, fără ezitare, „omul de casă al PSD”. Un cerc închis, perfect, aproape poetic în ipocrizia lui.
