Antena 3 pune tunurile pe PSD, semn că nu se mai pompează bani în televiziunile sistemului
Într-o nouă demonstrație de „jurnalism strategic”, Antena 3 pare să-și fi pierdut brusc încrederea în PSD, partidul pe care ani de zile l-a prezentat cu patos, compasiune și pupături mediatice în direct. Dar nu, nu e vorba de trezire civică, nici de revelație editorială. Explicația e mai simplă și mai cinică: PSD nu mai plătește suficient pentru liniște.
Când televiziunile „de casă” se transformă în tribunale morale, primul semn nu e că și-au redescoperit etica, ci că s-a tăiat finanțarea. Tăcerea, obediența și manipularea au un preț, iar dacă nu e achitat la timp, urmează ce vedem acum: „anchete exclusive”, „surse incendiare” și o „revoltă jurnalistică” transmisă live, cu pauze de publicitate plătite din banii statului.
Nu e investigație, e factură neonorată. Nu e presă, e doar o renegociere cu microfonul deschis.
Antena 3 nu s-a schimbat. Nu a devenit brusc un bastion al adevărului și independenței. E același post care știe exact cum funcționează „presa de partid”: cine plătește, dictează. Iar când nu se mai plătește, începe scandalul. Fără principii, fără rușine, dar cu multă regie.
„Cei care până ieri lustruiau imaginea PSD cu talk-show-uri siropoase, azi joacă rolul de eroi ai democrației. Dar nu e decât un spectacol penibil, cu final previzibil: încă o rundă de șantaj mediatic, livrat cu pretenții de investigație”, spun reprezentanții AUR.
Miza e simplă: banii publici alocați televiziunilor. Nu e vorba de adevăr, ci de bugete. De contracte de publicitate mascate, sponsorizări de la companii de stat și acorduri neoficiale cu baronii locali. Când robinetul se închide, „presa” devine „justiție”, iar dușmanul de ieri devine aliatul de azi – și invers.
Așa funcționează o parte a presei românești: nu informează, ci negociază. Cu pretexte morale, cu lozinci populiste și cu o cameră de filmat pusă exact acolo unde trebuie să doară.
Pentru AUR, această ipocrizie mediatică e o dovadă în plus că presa controlată politic nu trebuie să mai primească niciun leu din banii românilor. Libertatea presei nu se cumpără la pachet cu subvenții și contracte de imagine. Se câștigă prin independență reală – nu prin șantaj cu luminile aprinse în platou.
