În timp ce bugetul statului este cheltuit cu generozitate pe contracte opace și privilegii pentru apropiații politicii, elevii din România continuă să vină la școală flămânzi. Programul „Masă caldă”, promis în repetate rânduri, rămâne doar un paragraf uitat în rapoartele de guvernare. În realitate, părinții trebuie să se descurce cum pot, iar elevii din comunitățile defavorizate – mai ales din mediul rural – învață în frig, cu stomacul gol.
Un astfel de program ar avea efecte imediate și vizibile: îmbunătățirea sănătății copiilor, creșterea atenției și randamentului școlar, reducerea absenteismului și, în cele din urmă, combaterea abandonului școlar. Un copil care primește zilnic o masă caldă are nu doar mai multă energie, ci și o șansă reală la un viitor decent.
Beneficiile nu s-ar opri însă la nivelul școlii. Implementarea eficientă a acestui program ar impulsiona economia locală: fermele de proximitate ar putea furniza alimente proaspete, cantinele școlare ar crea locuri de muncă, iar fondurile publice ar rămâne în comunități, sprijinind producătorii autohtoni în loc să alimenteze importurile masive.
Pentru micii agricultori, ar însemna stabilitate și venituri constante – un debușeu sigur pentru lapte, legume, fructe sau carne. Iar la nivel macro, ar putea pune bazele unei agriculturi sustenabile și competitive, centrate pe consumul local.
Dar Guvernul Bolojan pare să aleagă altceva: menținerea unui sistem ineficient, clientelar, care canalizează banii publici către rețele de influență și firme de partid. În loc să investească în viitorul copiilor României, preferă să întrețină foamea prezentului.
