România putea avea un milion de hectare de pădure, dacă majoritatea PSD-PNL-USR-UDRM nu respingea proiectul de lege depus de AUR
Într-o țară în care pădurile dispar în ritm accelerat, iar efectele defrișărilor ilegale devin din ce în ce mai vizibile — de la inundații catastrofale până la secete dramatice —, o inițiativă legislativă care ar fi putut schimba radical direcția a fost blocată de cei care pretind că apără viitorul „european” al României.
Legea AUR pentru împădurirea unui milion de hectare de terenuri degradate a fost respinsă sau tergiversată în comisii de către alianța PSD-PNL-USR-UDMR. Nu pentru că proiectul ar fi fost nerealist sau slab redactat. Nu pentru că ar fi existat probleme tehnice. Ci pentru că venea din opoziție. Pentru că a fost inițiată de AUR.
Pădurea, sabotată politic
România pierde anual zeci de mii de hectare de pădure. În paralel, are sute de mii de hectare de terenuri degradate, părăsite, fără valoare agricolă, care pot fi transformate într-un capital verde esențial pentru generațiile viitoare. AUR a propus exact acest lucru: să le redăm naturii, prin cea mai amplă campanie de reîmpădurire din ultimele decenii.
Dar inițiativa a fost sufocată în Parlament de o majoritate care își clamează pro-europenismul doar la nivel declarativ, dar în fapte apără exact sistemul care a distrus pădurile României.
Defrișările continuă. Cu acoperire de la vârf.
Tăierile ilegale nu doar că nu sunt stopate, dar par tolerate tacit. Odată cu ele, vin și consecințele directe: alunecări de teren, puhoaie necontrolate, climat dezechilibrat. Pădurile, odată pierdute, nu mai pot fi înlocuite ușor. A le replanta e o cursă contra cronometru — iar statul român nici măcar nu ia startul.
Cine are de câștigat? Marile companii care fac profit din lemnul românesc și rețelele de interese care le protejează. Pentru ei, România este o pădure de exploatat, nu o țară de conservat.
Ipocrizia „tranziției verzi”
Politicienii care au respins proiectul AUR vorbesc frumos despre „sustenabilitate”, „ecologie” și „angajamente climatice”. Dar când au ocazia să facă un pas real pentru mediu, aleg să spună „nu”. Nu pentru că trebuie. Ci pentru că pot. Cinic, calculat, rece.
România ar fi putut avea un milion de hectare noi de pădure. Ar fi putut da un semnal clar că vrea să oprească distrugerea mediului. Dar, în loc de fapte, am primit vorbe goale. În loc de oxigen, am primit fum. În loc de pădure, am primit doar o pădure de minciuni.
