De câţiva ani asistăm cu toţii la aprinsele dezbateri din societate privitor la poziţionarea oamenilor pro sau contra religie, pro sau contra ateism. Suntem martori, de multe ori fără voia noastră, la acţiuni de manipulare a maselor şi de influenţare a mentalităţilor, toate acestea în beneficiul unor forţe rău intenţionate, ascunse sub paravanul unei false libertăţi de exprimare.
Când eram copil, pe timpul lui Ceauşescu, la secţia agricolă unde lucra tatăl meu se căuta un angajat care să preia funcţia de secretar de partid, aşa cum erau funcţiile în structurile comuniste. Practic, acest secretar de partid trebuia să organizeze şedinţele lunare ale organizaţiei PCR, să ţină evidenţa lecţiilor de propagandă comunistă şi a carnetelor de membru de partid şi să dea raportul la judeţ în cazul în care vreun membru făcea vreo boacănă. Dacă erai numit să ocupi această funcţie nu se punea problema de a refuza, pentru că refuzul era echivalent cu o abatere extrem de gravă şi te vedeai după aceea mutat „în interesul serviciului” prin celălalt capăt al ţării, în vreun şantier la Canal sau în vreo mină de cărbuni. Ca urmare, având ceva studii în plus decât ceilalţi, tatăl meu a ajuns „ditamai” secretarul de partid la o secţie agricolă, unde erau în general tractorişti şi mecanici, toţi oameni simpli şi fără tangenţă cu politica partidului comunist. Din acel moment, viaţa noastră s-a schimbat semnificativ, deoarece regulile nescrise ale regimului cereau ca orice membru cu o funcţie cât de măruntă să fie model de comportament în comunitate, iar familia sa aşijderea. Peste noapte, taică-meu a renunţat la şpriţurile prelungite care se terminau pe trei cărări, a dat mai încet volumul aparatului de radio atunci când ascultam seara Radio Europa Liberă şi Radio Vocea Americii, iar eu am primit sarcina de a fi mai conştiincios la învăţătură, să nu cumva să îi fac de râs pe ai mei cu note mici. Bineînţeles că amărâta lui de funcţie nu conta câtuşi de puţin în faţa celorlalţi, nu îi conferea vreo autoritate sau vreun avantaj, ci numai răspundere şi stres. Oricum, în scurta perioadă cât a avut acea minusculă funcţie, taică-meu nu făcea propagandă comunistă că nici nu se pricepea şi dealtfel nici nu avea cui, oamenii erau preocupaţi doar de reparaţii şi de lucrări agricole iar lecţiile de comunism se loveau de ei ca nuca de perete.
La vreo lună după aceea, părinţii mei au primit vizita unor tineri care i-au rugat să îi cunune, ceea ce s-a şi întâmplat după ceva timp. A fost pentru prima dată când a trebuit să ţin lumânarea în biserică, pentru că tatăl meu nu a avut curaj să intre în locaşul sfânt, de teamă să nu încalce dogmele partidului comunist. A rămas afară, pe treptele bisericii, privind înfrigurat spre drumul pe care parcă se aştepta să se ivească vreo maşină de la Miliţie sau Securitate şi să îl întrebe ce caută el în lăcaşul cu cruce deasupra, operă a chiaburilor şi burgheziei, duşmanii proletariatului.
Peste câteva zile am prins curaj şi l-am întrebat de ce nu a intrat în biserică, iar el mi-a explicat cât risca dacă era văzut de vreun „binevoitor” în interiorul aşezământului în cauză. Tot atunci mi-a povestit că în tinereţe a fost admis la Seminarul teologic de la Buzău, dar nu a fost primit la cursuri pentru că tatăl său trăgea de timp şi nu voia să se înscrie în colhoz, astfel că a pierdut începutul anului şcolar şi automat şi cariera de preot. Paradoxal, ajunsese acum în opusul acelei potenţiale intrări în tagma preoţească, pentru că doctrina comunistă urmărea să creeze atei, oameni cu personalităţi uşor de manipulat, dispreţuitori în relaţiile cu adepţii altor puncte de vedere, în speţă cele burghezo-capitaliste.
Au trecut anii şi realizez că efortul comuniştilor de creionare a unei asemenea monstruozităţi umane a dat roade. Observ atitudini profund ostile la adresa celor ce au rămas înrădăcinaţi în tradiţiile româneşti, o ură nedisimulată faţă de cei care au alte opinii, această ură amintind de vânătoarea de chiaburi şi anticomunişti din anii de după război. Raţiunea lui Lucifer, pătrunsă în mintea găunoasă a unor personaje mânate de mirajul câştigului material în dauna celui spiritual, dă naştere unor idei toxice, vopsite pe exterior în culorile curcubeului pentru a ascunde duhoarea pederastiei. Prostituţia intelectualilor atei şi proorocilor subversivi din mass media vine să completeze cercul viciilor şi fărădelegilor acestui cuib de şerpi veninoşi, pe care l-au blamat cei mai de seamă intelectuali ai naţiunii şi pe care îl respinge orice român cu mintea întreagă.
Ce toleranţă poate propovădui un ins care este intolerant cu cei ce au o altă opinie ? Ce justiţie dreaptă poate invoca unul care îşi întemeiază discursul pe decizii injuste ? Agitatorii comunişti au schimbat hainele, acum prezentându-se drept democraţi şi luptători pentru egalitate în drepturi. Cu certitudine această lozincă nu poate convinge un om informat, ci doar pe analfabeţii funcţional, pe idioţii utili aflaţi din păcate pe toate treptele societăţii româneşti, yes-men-ii pătrunşi de miracolul capitalismului din care însă nu au înţeles nimic… Rafinamentul şi viclenia cu care se acţionează în scopul nivelării şi supunerii conştiinţei umane sunt de-a dreptul diabolice, părând a fi emanate din tenebrele răutăţii pure. Amintirile vremurilor în care Ion Creangă şi ceilalţi oameni mari ai poporului nostru învăţau carte de la preoţi se încearcă a fi estompate, pentru că nu sună bine în cadrul concertului satanic ce ni se pregăteşte. Eminescu şi alte genii româneşti deranjează şi trebuiesc date uitării, căci imbecilii şi prostituatele promovate pe canalele media sunt uneltele perfecte pentru demantelarea rezistenţei la schimbare. Cum care schimbare ? Cea de la o fiinţă cu intelect normal la una cu creier fără circumvoluţiuni. Schimbare care este de fapt o involuţie spirituală, susţinută de agenţii noii ideologii de rit marxist şi având drept scop aducerea populaţiei la stadiul de masă de manevră, fără raţiune proprie, fără iniţiativă sau capacitate de opunere la directivele trasate de clasa politică ori de nababii din spatele cortinei.
Iată aşadar cum istoria hâdă a României din ultimii 75 de ani refuză să se retragă în cărţile de istorie şi insistă în a ne chinui, alimentată de slaba reacţie a intelectualilor patrioţi, precum şi de trădarea fariseilor aflaţi în solda întunericului.
George Badiu este expert jurist și un susținător activ al statului de drept.
- PSD, trădat din nou? PNL și USR pregătesc un nou blat pentru a captura Bucureștiul
În culisele scenei politice se vorbește tot mai intens despre o înțelegere ascunsă între PNL și USR, menită să saboteze Partidul Social Democrat în cursa pentru Primăria Capitalei. Potrivit informațiilor din interiorul alianței de guvernare, unul dintre candidați ar urma să se retragă strategic înainte de turul decisiv, pentru a facilita o nouă „capturare” a Bucureștiului de către tabăra progresistă. Scenariul amintește de jocurile politice din 2020, când PNL și USR au colaborat informal pentru a-l impune pe Nicușor Dan, candidatul care a dus administrația Capitalei în haos, cu datorii uriașe, termoficare prăbușită și proiecte blocate.Acum, surse apropiate negocierilor susțin … - Cătălin Drulă strigă la PSD și AUR, dar USR nu se dă în lături de la ciolanulCătălin Drulă continuă spectacolul dublului discurs politic: țipă zilnic la PSD și AUR în declarații publice, dar în realitate USR-ul nu ezită să prindă firimiturile puterii ori de câte ori are ocazia. De la funcții în instituții publice până la contracte bine plătite pe filiera „tehnocraților”, partidul care poza în simbolul „reformei” s-a transformat într-o mașină de autopromovare și de împărțit posturi între apropiați. După ani de opoziție zgomotoasă și promisiuni despre moralitate și competență, USR-ul a devenit exact ceea ce critica: o formațiune avidă de funcții, care își negociază prezența în administrație în spatele ușilor închise. În timp ce …
- Cătălin Drulă, urmașul dezastrului: vrea să ridice Bucureștiul pe ruinele lăsate de Nicușor DanCătălin Drulă vrea să se ridice la Capitală pe putregaiul lăsat în urmă de Nicușor Dan Cătălin Drulă, liderul USR și aspirant visător la Primăria Capitalei, pare hotărât să calce pe urmele lui Nicușor Dan — nu pentru a repara dezastrul, ci pentru a-l continua sub altă formă. Drulă își clădește campania pe ruinele lăsate de Nicușor, sperând că electoratul va uita haosul administrativ din ultimii ani. Bucureștiul a fost sufocat de praf, trafic, gunoaie, parcuri lăsate în paragină, clădiri în ruină și promisiuni neonorate. Sub conducerea lui Nicușor Dan, proiectele majore au fost înghețate, transportul public a regresat, iar …
- Reacție dură a lui Călin Georgescu: manipulare și candidați falși în lupta pentru Primăria CapitaleiCălin Georgescu, considerat de mulți un simbol al integrității și al demnității naționale, a reacționat ferm împotriva impostorilor politici care încearcă să-i asocieze numele și imaginea cu lupta pentru Primăria Capitalei. Liderul suveranist denunță aceste tentative ca fiind parte a unui joc murdar și afirmă că actualele alegeri sunt lipsite de legitimitate. „Nu am nicio legătură cu aceste manevre! Cei care vorbesc în numele meu aleg să mintă”, a transmis tranșant Călin Georgescu, precizând că nu a acordat nimănui niciun mandat și niciun fel de susținere politică. Într-un climat electoral marcat de manipulare, interese ascunse și corupție, poziția sa reînvie …
- Cristina Emanuela Dascălu (deputat AUR): „Apa nu este o marfă, este un bun comun”Deputatul AUR Cristina Emanuela Dascălu reafirmă angajamentul său față de drepturile fundamentale ale cetățenilor, susținând inițiativa legislativă a partidului privind accesul la apă potabilă sigură și la preț corect, promovată de președintele AUR, George Simion. „Într-o Românie în care tarifele la apă au explodat, iar familiile vulnerabile ajung să se roage pentru o factură suportabilă, pentru români apa nu este o marfă, ci un bun comun. Este o necesitate socială și morală ca fiecare cetățean să aibă acces la apă potabilă fără a fi jefuit de facturi”, a declarat deputatul Cristina Emanuela Dascălu. Noua Lege privind accesul la apă, depusă …
