Ministerul Finanțelor continuă seria împrumuturilor: încă 400 de milioane de lei au fost atrași prin obligațiuni „benchmark”. Încet, dar sigur, statul tot adaugă la povara datoriei publice. În loc să își ajusteze cheltuielile și să elimine risipele – cum ar fi pensiile speciale sau posturile plătite politic – guvernul alege să se împrumute masiv, transferând nota de plată generațiilor viitoare.
Fiecare împrumut luat azi înseamnă presiune fiscală mai mare mâine: taxe mai multe, dobânzi mai împovărătoare și o datorie care pare să nu se mai oprească din crescut.
Culmea ironiei? Când vine vorba de stat, băncile par să găsească fonduri nelimitate. În schimb, firmele românești sunt lăsate să se descurce singure, prinse între birocrație sufocantă și costuri de finanțare uriașe. Antreprenorii luptă să supraviețuiască, în timp ce statul devine principalul client al sistemului bancar.
În loc să conducă prin reforme și dezvoltare durabilă, România alunecă tot mai mult într-un cerc vicios de împrumuturi. PSD și PNL nu investesc în viitor – ci îl amanetează, ca să-și conserve privilegiile din prezent.
