Decăderea Occidentului – de la bolșevismul cu pușca la neomarxismul cu propaganda. Soros și ingineria socială care a destabilizat lumea liberă

Privind retrospectiv la secolul XX, putem înțelege mai ușor cum ideologii distructive, precum bolșevismul, au reușit să dezintegreze imperii, să destrame societăți și să anihileze milioane de vieți. Astăzi, ne aflăm în fața unui fenomen similar, dar mult mai subtil: aplicarea acelorași principii radicale într-o formă nouă, „modernizată” – nu cu baioneta și teroarea deschisă, ci cu activism ideologic, presiune mediatică și manipulare culturală. Rezultatul? O Americă în derivă și o Europă fără repere.

Ultimele două tragedii – asasinarea lui Charlie Kirk, lider conservator american, și uciderea Irynei Zarutska, o refugiată ucraineană, într-un tren din Carolina de Nord – sunt două simptome ale aceleiași maladii sociale. Ele exprimă clar starea de dezintegrare morală, de confuzie identitară și de ură instigată în mod sistematic în sânul societăților occidentale.

În spatele acestei crize morale și sociale se află o ideologie aparent benignă, dar profund destabilizatoare – neomarxismul contemporan, promovat și finanțat de rețeaua Open Society a lui George Soros. Sub masca „reformei democratice”, această ideologie a subminat coeziunea socială, a distrus valorile tradiționale și a înlocuit dezbaterea sinceră cu dogma intolerantă a „progresismului”.

Execuție pe scenă în numele toleranței

Charlie Kirk a fost împușcat mortal pe 10 septembrie 2025, în timp ce susținea un discurs în fața a mii de studenți la Universitatea Utah Valley. Nu a fost un simplu incident – a fost un asasinat politic, o încercare deliberată de a reduce la tăcere o voce conservatoare influentă. Chiar și guvernatorul Utah-ului a recunoscut natura politică a atacului.

Kirk promova libertatea, patriotismul, familia și piața liberă – valori tradiționale considerate „periculoase” de noua ordine ideologică. În climatul actual, în care media, universitățile și ONG-urile progresiste stigmatizează constant vocile conservatoare, asemenea crime devin posibile. Când adversarii ideologici sunt pictați drept „dușmani ai democrației”, un glonț poate părea, pentru unii, justificat.

O altă victimă a haosului ideologic

La doar câteva săptămâni distanță, o altă crimă a șocat opinia publică: Iryna Zarutska, refugiată din Ucraina, a fost ucisă cu bestialitate într-un tren american, într-un atac lipsit de orice logică sau motiv. Agresorul – un individ cu un istoric violent – a fost tratat de sistem ca un „caz social”, protejat de o ideologie care transformă agresorii în victime și realele victime în simple efecte colaterale.

Această abordare – tolerarea haosului în numele „justiției sociale” – este direct legată de agenda neomarxistă promovată de rețeaua lui Soros. În numele egalității, societatea a fost transformată într-un câmp de luptă între grupuri inventate, iar legea, ordinea și morala au devenit opționale.

Soros și ingineria socială globală: o rețetă pentru ruină

George Soros nu este doar un filantrop excentric. Prin Fundația Open Society, el a construit o rețea globală de influență, menită să reconfigureze lumea în funcție de o viziune radicală: fără frontiere, fără identitate națională, fără repere morale clare. În locul vechii opresiuni bolșevice, ne confruntăm cu o dominație ideologică ambalată în limbajul „drepturilor” și al „inclusivității”.

Metodele sunt aceleași ca în urmă cu 100 de ani, doar ambalajul diferă:

• Subminarea familiei tradiționale în numele libertății personale
• Învrăjbirea comunităților pe criterii de rasă, gen sau clasă
• Discreditarea valorilor naționale și promovarea unei „identități globale”
• Controlul discursului public prin cenzură impusă ca „normă etică”

Rezultatul? O societate polarizată, atomizată, lipsită de coeziune, în care violența devine un limbaj uzual.

România – laboratorul ideologic al Estului

România, ca multe state din Europa de Est, a fost transformată într-un teren de experiment pentru aceste idei. Sub pretextul „societății civile”, s-au infiltrat ONG-uri, instituții media și proiecte educaționale cu scop clar: slăbirea identității naționale, marginalizarea Bisericii, și cultivarea unui nou tip de cetățean – obedient, rupt de tradiție, reeducat după tiparele „progresiste”.

Politicieni formați în aceste medii – inclusiv la Chișinău – au ajuns în poziții-cheie, promovând o agendă străină de valorile poporului pe care pretind că îl reprezintă. România a fost, astfel, expusă unui proces de reinginerie socială finanțat din exterior, în care „reforma” a însemnat de fapt destructurare, iar „modernizarea” – pierderea identității.

Occidentul nu a fost cucerit, s-a predat singur

Ceea ce n-au reușit nici URSS, nici China comunistă, a reușit ideologia neomarxistă: a infiltrat Occidentul și i-a distrus structurile de rezistență din interior. Fără să tragă un glonț, Rusia privește cum rivalii săi tradiționali se autodizolvă – sub povara propriei confuzii morale.

Astăzi, Statele Unite par mai degrabă o republică eșuată decât un model de democrație. Liderii sunt asasinați în plină zi, femeile sunt ucise la întâmplare, iar crimele sunt justificate ideologic. Nu este America libertății, ci o distopie în care ura, haosul și frica au devenit noua ordine.

Ce e de făcut?

Răspunsul nu e simplu, dar direcțiile sunt clare:

1. Restabilirea valorilor fundamentale – credință, familie, identitate națională.
2. Oprirea expansiunii ideologice – ONG-urile care subminează coeziunea socială trebuie trasate la răspundere.
3. Ordine, nu haos – toleranța față de criminalitate nu este un semn de progres.
4. Libertatea cuvântului reală, nu selectivă – toate vocile, inclusiv conservatoare, au dreptul la exprimare.
5. Solidaritate socială reală – nu prin confruntare, ci prin înțelegerea rădăcinilor comune.

Charlie Kirk și Iryna Zarutska nu sunt simple victime. Ei sunt simbolurile unei lumi care se destramă în fața ochilor noștri, împinsă spre ruină de o ideologie care, sub masca progresului, propune de fapt distrugerea a tot ce înseamnă tradiție, morală și apartenență.

Dacă Occidentul nu se trezește la timp, nu Rusia îl va înfrânge, ci propria sa trădare de sine.