Dan Bucura: PNL a ajuns o rușine! Este un partid în care nu mai există lideri, păreri și voință proprie. Este un partid breloc pentru USR și unde deciziile vin în plic din afara partidului

Partidul Național Liberal a ajuns o umbră a ceea ce pretinde că reprezintă. O formațiune fără lideri reali, fără voință politică și fără opinii proprii. Astăzi, PNL pare mai degrabă un accesoriu politic pentru USR decât o forță care să joace un rol decisiv în guvernare. Un partid breloc, care primește deciziile „în plic” de la alte centre de putere – din afara partidului, dar nu și din afara intereselor, afirmă jurnalistul Dan Bucura.

Ultimul episod? Portofoliul Fondurilor Europene, un minister atribuit PNL, este preluat de „liberalul” Dragoș Pîslaru – cunoscut mai degrabă ca omul lui Dacian Cioloș, decât ca un exponent al liberalismului clasic. O mișcare orchestrată din umbră de Ilie Bolojan, omul care trage sforile din spatele scenei și care și-a impus în același pachet și șeful Cancelariei, un apropiat adus de la Oradea.

Rezultatul? PNL mai rămâne, formal, cu doar trei ministere. Iar și dintre acestea, doar unul este de fapt „liberal” în sensul tradițional. Ministerul de Interne va rămâne în mâinile lui Cătălin Predoiu – un „liberal vopsit”, acceptat mai degrabă de structurile din umbră decât de electoratul autentic de dreapta. Acolo, în pădure, se știe exact de ce.

Ministerul Educației rămâne și el în portofoliul PNL, dar cu un tehnocrat la conducere. Fără legitimitate politică, dar probabil mai potrivit pentru a menține aparențele unei guvernări „competente”. Cât despre Finanțe, acolo va fi Alexandru Nazare – singurul „liberal” real rămas în poziție-cheie, dar și cel care va fi în prima linie în momentul în care vor fi lansate măsurile de austeritate. Un rol ingrat, într-un minister greu, unde orice pas greșit înseamnă valuri de critici și nemulțumire publică.

Concluzia este una dură, dar clară: PNL se pregătește, pas cu pas, să calce pe urmele PNȚCD. Disoluția identității politice, lipsa de coloană vertebrală și acceptarea dictatelor externe conduc inevitabil către irelevanță. În acest ritm, liberalii riscă să nu mai treacă pragul electoral peste trei ani.

Poate că acesta este dușul rece de care partidul avea nevoie. O lecție dureroasă, dar meritată, pentru un partid care a ales să facă politică în genunchi și să lase pe alții să-i scrie agenda.

Să le fie de bine.