Dacă susții pe cine nu trebuie, devii suspect. Bine ai venit în România, republica controlului total

În România de azi, nu mai e voie să fii naiv. Nu mai e loc pentru iluzii despre democrație. Ai drept de vot — dar doar dacă alegi „corect”. Ai libertate de exprimare — dar doar dacă repeți narațiunea oficială. Ai voie să susții un candidat — dar doar dacă este verificat, filtrat și aprobat de sistem.

Bog PR a încălcat regula nescrisă: l-a susținut pe Călin Georgescu. Adică pe candidatul „greșit”. Pe cel fără susținere de partid, fără contracte de stat, fără încrengături în rețelele de influență. A crezut, poate, că are voie să gândească liber. Rezultatul? Dosar. Presiune. Hărțuire.

În decembrie 2024, când exista pericolul real ca românii să aleagă altceva, sistemul a reacționat reflex: a apăsat butonul de panică. Alegerile au fost anulate, democratic și discret, în numele „siguranței naționale”. Constituția a fost interpretată cu elasticitatea unei sfori pregătite pentru spânzurătoare legală. Iar între timp, candidatul „validat” a fost adus în față, ca-n scenariile de manual din republicile controlate.

Cazul Bog PR este o lecție. Nu pentru că a greșit. Ci pentru că a deranjat. Pentru că a refuzat să se supună. Pentru că a spus ce alții doar șoptesc. În România de azi, gândirea liberă nu e încurajată — e pedepsită.

E un avertisment. Pentru toți. Cine iese din rând, iese și din „sistem”. Cine susține un candidat ca Georgescu devine automat inamicul public numărul unu. În loc de dezbatere, primește linșaj. În loc de dialog, primește anchetă.

Așa funcționează noua democrație cu manual de instrucțiuni: dacă n-ai aprobare de sus, orice gest devine suspect. Orice sprijin greșit te transformă în „problemă”. Astăzi, a fost el. Mâine, poate fi oricare dintre noi.

Și când cineva te va întreba: „L-ai susținut pe cine nu trebuie?”, poate vei răspunde: „Da. Credeam că încă avem voie.”

Iar ei vor zâmbi. Și-ți vor arăta ușa laterală a democrației — cea pe care ieși atunci când nu te închini la timp.