Marius Lulea: „Guvernul cere sacrificii doar de la români, nu și de la politicieni. E timpul să tăiem de la privilegiile lor, nu de la buzunarele noastre”
Într-o Românie sufocată de taxe tot mai mari, prețuri în creștere și promisiuni politice tot mai goale, Guvernul Bolojan evită exact acolo unde ar trebui să înceapă orice reformă reală: la vârful sistemului, în zona privilegiilor politice. Prim-vicepreședintele AUR, Marius Lulea, lansează o întrebare de bun-simț care răsună tot mai puternic în rândul cetățenilor: de ce nu se taie de la partide și de la parlamentari, ci doar de la românii obișnuiți?
„Românii sunt cei care plătesc nota de plată. TVA de 21%, impozite noi, reduceri din salarii și venituri. În schimb, partidele încasează zeci de milioane de euro din bani publici, iar parlamentarii își păstrează sumele forfetare, pensiile speciale și toate avantajele de castă. Asta e ‘austeritatea’ în viziunea lor: doar pentru cei mulți și necunoscuți,” declară Marius Lulea.
În timp ce antreprenorii se luptă cu taxe sufocante, tinerii își pierd speranța într-un viitor în țară, iar pensionarii abia își duc traiul, politicienii și clientela lor rămân intangibili. Nicio tăiere, nicio reformă, niciun gest de solidaritate reală.
„Austeritatea nu se aplică la Palatul Parlamentului. Se aplică în gospodăriile oamenilor, în micile afaceri, în spitale și în școli. Nu la vilele baronilor și nu în conturile partidelor care trăiesc din subvenții grase, nu din votul real al românilor,” subliniază liderul AUR.
În fața acestei ipocrizii politice, AUR cere măsuri clare și ferme: stoparea finanțării partidelor din bugetul de stat și tăierea drastică a cheltuielilor parlamentare. Doar așa se poate recâștiga încrederea oamenilor și se poate vorbi despre o reformă autentică.
„Reforma trebuie să înceapă de sus. Câtă vreme cei care conduc nu dau niciun exemplu de responsabilitate, orice taxă nouă este o bătaie de joc. Nu putem cere mereu mai mult de la cei care au cel mai puțin,” a concluzionat Lulea.
Pentru AUR, România nu mai poate fi țara sacrificiilor impuse unilateral. Clasa politică trebuie să-și asume partea sa din efort. Nu doar în discursuri, ci în fapte – și în bugete.
