Cernavodă – visul energetic sabotat de guvernele PSD și PNL. De ce avem doar două reactoare? Pentru că politicienii au furat

Centrala nucleară de la Cernavodă ar fi trebuit să fie coloana vertebrală a independenței energetice a României. Cinci reactoare planificate, toate începute, două finalizate. Suntem în 2025, iar bilanțul este rușinos: doar două funcționale. Restul? Muzee de beton, proiecte blocate și bani evaporați. De ce? Pentru că guvernele care s-au perindat timp de 30 de ani nu au vrut să termine centrala. Au vrut să câștige din ea.

România a moștenit după 1989 o bază solidă: tehnologie canadiană CANDU, structuri deja ridicate, proiecte clare. Ce a lipsit? Voința politică. Sau mai exact: interesul pentru finalizare. Pentru că în loc să duci un reactor la capăt, e mult mai profitabil – pentru unii – să tot repeți procesul: noi studii, noi consultanți, noi licitații, noi contracte cu „ai noștri”.

Niciun guvern n-a dus nimic la bun sfârșit. Ba s-au schimbat partenerii strategici (ba chinezi, ba canadieni, ba americani), ba s-au tăiat bugetele, ba s-a „reevaluat” fezabilitatea. Adevărul e simplu: nimeni n-a vrut să închidă robinetul banilor care curgeau în buzunarele firmelor de partid sub pretextul construcției.

Între timp, România a ajuns să importe energie, deși are la Cernavodă structuri ridicate în proporție de peste 60% pentru reactoarele 3 și 4. De ce nu se finalizează? Pentru că o centrală gata nu mai generează contracte grase. O lucrare terminată nu mai aduce „revizuiri” de milioane. Și mai ales – nu mai alimentează clientela politică.

Este o trădare economică și de securitate națională. În loc să avem autonomie energetică, stăm la mâna vecinilor. Bulgarii, ucrainenii sau ungurii pot închide robinetul când vor. Iar noi, cu tot uraniul, experiența și infrastructura noastră, stăm și plătim facturi din ce în ce mai mari.

Dacă România ar fi avut astăzi patru reactoare active, costul energiei era mult mai mic. Nu se mai discuta de deficit sau de importuri. Dar asta însemna ca cineva, la un moment dat, să își asume construcția, nu doar să mimeze proiecte.

Cernavodă nu e un eșec tehnic. Este un simbol al sabotorilor cu cravată, al miniștrilor, directorilor și premierilor care au tratat energia nucleară ca pe o pușculiță nesfârșită. Totul era acolo: know-how, structuri, bani. Le-au avut pe toate. Și, în loc să construiască, au furat.