Cercetarea, sub asediu: Institutul Geologic Române este în pragul colapsului. Statul român închide ochii

Institutul Geologic al României (IGR), o instituție cu o istorie de peste 150 de ani, este pe punctul de a fi redus la tăcere. Salariile angajaților nu au mai fost plătite de trei luni, schimbul de date geomagnetice cu centrele internaționale va fi suspendat, iar Muzeul Geologic Național se va închide, cel mai probabil, la 1 iulie. În timp ce autoritățile centrale invocă alocări bugetare și reforme, realitatea din teren vorbește despre neglijență, lipsă de coordonare și o indiferență profundă față de cercetarea științifică.

Criza care afectează IGR nu este doar o problemă punctuală, ci o radiografie exactă a lipsei de interes a statului român pentru știință și cunoaștere. Institutul, aflat de curând în subordinea Ministerului Educației, se confruntă cu blocaje financiare inexplicabile, în ciuda promisiunilor că 60% din bugetul anual ar fi fost alocat prin programul Nucleu. În lipsa fondurilor efectiv transferate, activitățile științifice sunt menținute în viață exclusiv prin eforturile voluntare ale cercetătorilor.

Oameni de știință neplătiți, date geomagnetice întrerupte

Cercetătorii IGR lucrează, în prezent, fără salarii, fără siguranța zilei de mâine, dar cu o responsabilitate enormă. Printre altele, institutul este responsabil pentru transmiterea continuă a datelor geomagnetice către rețelele internaționale de monitorizare – o activitate esențială pentru studiul mișcărilor tectonice și al variațiilor geofizice ale Pământului. Oprirea acestui flux de date va însemna scoaterea României din circuitul global de cercetare geologică, cu impact asupra credibilității științifice a țării.

„Este un colaps lent și tăcut. Continuăm doar din respect pentru meserie și pentru misiunea institutului. Dar cât putem merge fără salarii, fără curent, fără căldură iarna și cu facturi neplătite?”, a declarat sub protecția anonimatului un cercetător cu peste 20 de ani de experiență.

Muzeul Geologic Național – o victimă a nepăsării

Una dintre cele mai vizitate instituții muzeale din țară, Muzeul Geologic Național, își va închide porțile, din lipsă de fonduri. Ramona Bălășcuță, directorul interimar al muzeului, trage un semnal de alarmă: „Funcționăm doar din biletele de intrare și mici sponsorizări. Am ajuns să ținem o instituție de interes național din contribuția copiilor care vin să vadă fosile și minerale.”

Într-un spațiu în care generații întregi au învățat pentru prima dată despre structura Pământului, geologie, vulcani sau fosile de dinozauri, luminile se sting treptat, fără ca autoritățile să intervină.

Ministerul Educației pasează responsabilitatea

Ministerul Educației și Autoritatea Națională pentru Cercetare aruncă responsabilitatea în curtea institutului, acuzând lipsa de performanță și ineficiența în atragerea de fonduri. Dar specialiștii din domeniu contrazic această narațiune: „Cum poți accesa proiecte competitive fără finanțare de bază, fără infrastructură funcțională, fără personal plătit? Aceasta este o politică a eșecului programat”, a transmis un fost director al institutului.

Un simbol al eșecului național în cercetare

Criza de la Institutul Geologic nu este un caz izolat. Este simptomul unui sistem în care cercetarea este ultimul punct pe lista de priorități. România, țară membră a Uniunii Europene, cu ambiții declarate de inovare și competitivitate, nu reușește să își plătească propriii cercetători. În același timp, milioane de euro se risipesc în proiecte ineficiente sau sunt pierduți din cauza birocrației și a lipsei de viziune.

Închiderea Muzeului Geologic Național nu este doar o pierdere de imagine. Este o ruptură profundă între generații, între stat și cetățenii săi, între ceea ce România ar putea fi și ceea ce alegem să lăsăm în urmă.

Concluzie: O tăcere asurzitoare

Statul român nu doar că a abandonat Institutul Geologic, ci pare să abandoneze ideea însăși de cunoaștere. Într-o epocă în care datele științifice sunt fundamentul dezvoltării durabile, România întoarce spatele exact celor care ne-ar putea aduce mai aproape de progres. În lipsa unei intervenții urgente, IGR și muzeul său devin doar alte victime ale indiferenței generalizate.