Autostrada Turda–Aiud, inaugurată cu fast, dar plină de riscuri: carosabil fisurat, gropi și apă acumulată pe șosea
La mai puțin de un an de la tăierea panglicii, tronsonul Turda–Aiud al Autostrăzii A10 a ajuns deja pe lista neagră a șoferilor. Crăpături în asfalt, zone în care apa băltește chiar și după ploi scurte și gropi formate pe banda de urgență – toate transformă acest segment într-un real pericol. Proiectul, finalizat cu întârziere și prezentat drept un succes major al infrastructurii românești, se dovedește, în realitate, o lucrare de calitate îndoielnică.
Fisuri și denivelări, la doar câteva luni de la inaugurare
Tronsonul, deschis circulației în noiembrie 2024, ar fi trebuit să asigure o legătură rapidă și sigură între Cluj și Alba Iulia. În schimb, șoferii care îl tranzitează zilnic avertizează că, pe mai multe porțiuni, carosabilul a început deja să cedeze. În zona kilometrului 42, asfaltul este fisurat pe zeci de metri, iar în apropiere de Aiud, benzile interioare sunt denivelate, ceea ce duce la instabilitate în rulare, mai ales la viteze de autostradă.
Infiltrații și drenaj deficitar
Un alt pericol major este reprezentat de sistemul de drenaj, despre care specialiștii spun că a fost executat superficial. La fiecare ploaie mai consistentă, apa se acumulează în șanțurile de scurgere sau chiar pe carosabil, creând riscuri uriașe de acvaplanare. La km 46, o acumulare de apă a dus deja la trei accidente ușoare în decurs de o săptămână, potrivit Poliției Rutiere.
CNAIR dă asigurări, dar șoferii plătesc prețul
Oficial, Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR) afirmă că „toate defecțiunile sunt în perioada de garanție și vor fi remediate de constructor”. Însă, până la eventualele reparații, șoferii sunt cei care își asumă riscurile zilnice – fie că vorbim de accidente, avarii sau simple întârzieri provocate de zonele periculoase.
Repetiția greșelii: un tipar periculos
Problemele de pe Turda–Aiud nu sunt o excepție, ci parte dintr-un tipar periculos: autostrăzi noi, dar cu defecte structurale încă din primul an. Așa s-a întâmplat pe A3, la Nădășelu–Zimbor, sau pe A0, unde au apărut deja reparații după nici 12 luni de la deschidere. Aceste situații ridică serioase semne de întrebare asupra calității lucrărilor, a controlului pe șantier și, mai ales, asupra modului în care se gestionează fondurile publice.
În loc să asigure siguranță și eficiență în trafic, noile autostrăzi par să devină, tot mai des, simboluri ale neglijenței, superficialității și contractelor atribuite fără un control real al calității.
