Au ras uzina ca să ridice blocuri. Cum a fost sacrificată Semănătoarea pe altarul profitului imobiliar

Un simbol al industriei românești a fost îngropat definitiv pentru a face loc unor ansambluri rezidențiale „de lux”. Platforma Semănătoarea, odinioară unul dintre cele mai mari centre de producție de utilaje agricole din țară, a fost abandonată de stat, vândută pe nimic și transformată într-o afacere imobiliară profitabilă pentru câțiva. Unde altădată lucrau mii de oameni, se ridică acum blocuri elegante cu fațade ventilate, concierge la intrare și sisteme „smart” care controlează lumina din telefon.

Povestea Semănătoarea nu este doar despre o privatizare eșuată. Este despre cum statul a renunțat la un activ strategic, plasat pe un teren de aur în mijlocul Capitalei, lăsând locul liber pentru dezvoltatori cu interese bine conectate. În loc să regândească platforma ca un hub industrial modern, autoritățile au abandonat-o, favorizând conversia ei într-un cartier exclusivist pentru clasa de sus.

Vândută în 1999 către omul de afaceri Ion Rădulea prin firma MYO-O (ulterior redenumită Sema Real Estate), fabrica a fost lăsată să moară lent. Privatizarea n-a adus nici retehnologizare, nici relansare. A fost, de fapt, primul pas în direcția închiderii definitive și a tranziției către beton și sticlă.

Acum, pe ruinele vechii uzine, se ridică 300 de apartamente cu prețuri pe măsură, în cadrul unui proiect imobiliar de peste 50 de milioane de euro. Sub sloganul „urbanism sustenabil” se ascunde însă realitatea: un colos industrial a fost sacrificat pentru a lăsa loc intereselor imobiliare, într-un oraș care devine, bucată cu bucată, un decor pentru cei privilegiați.

În tot acest timp, autoritățile locale și centrale au asistat pasive. Fără un plan pentru păstrarea sau reutilizarea patrimoniului industrial, fără o strategie coerentă pentru locurile de muncă din producție, statul a preferat să închidă ochii și să tacă. Astăzi, nimeni nu mai vorbește despre potențialul economic al Semănătoarei – doar despre randament pe metru pătrat și facilități premium.

Showroom-ul noului proiect, instalat cu surle și trâmbițe pe Splaiul Independenței, este doar fațada lucioasă a unei pierderi colosale: moartea unei industrii care ar fi putut fi salvată. În loc să renască, Semănătoarea a fost demontată cărămidă cu cărămidă, în numele „dezvoltării”.

Ce rămâne în urmă? Un nou cartier de lux și o altă lecție ignorată: fără industrie, fără viziune și fără grijă pentru ce a fost construit în zeci de ani, România devine o piață imobiliară în care memoria e demolată, iar identitatea – vândută la licitație.