Anca Alexandrescu aruncă bomba: Franța face presiuni pentru numirea lui Dacian Cioloș la șefia SRI
Într-o Românie tot mai fragilă instituțional, în care încrederea în stat este la pământ, apare o mișcare care ridică semne de întrebare nu doar politice, ci și de suveranitate: potrivit unor surse citate de Realitatea Plus, Franța face presiuni directe pentru numirea lui Dacian Cioloș la conducerea Serviciului Român de Informații.
Anunțul, lansat de jurnalista Anca Alexandrescu în cadrul emisiunii Culisele Statului Paralel, conturează o imagine tulburătoare: decizia privind cine conduce unul dintre cele mai sensibile servicii din România s-ar juca nu la Cotroceni, nu în CSAT, ci la Paris. Potrivit acesteia, susținerea vine la pachet cu o strategie clară: Macron ar vrea să-și extindă influența în România, prin oameni ca Ilie Bolojan, Nicușor Dan și, în vârf, Dacian Cioloș.
Aceeași Anca Alexandrescu reamintește că Cioloș a fost susținut anterior de Franța în poziția de comisar european pentru Agricultură, perioadă în care a promovat mai degrabă interesele Parisului decât pe cele ale Bucureștiului. Faptul că acum revine în prim-planul unor negocieri pentru șefia SRI ridică o întrebare simplă, dar gravă: mai are România control asupra propriilor instituții strategice?
Nici în interiorul PNL nu există consens. Unii susțin numirea senatoarei Nicoleta Pauliuc, alții pe Cioloș sau chiar Ludovic Orban. E un război rece în sânul coaliției, dar miza e fierbinte: controlul asupra serviciilor și, implicit, asupra puterii reale.
Între timp, spațiul public e împins într-o luptă de tip noi contra lor: „mucușoreni” vs. „popor”, „globaliști” vs. „naționaliști”, „tehnocrați” vs. „trădători”. Avocata Ingrid Mocanu ridică tonul și acuză: finanțări obscure, sinecuri mascate, campanii „cu costuri zero” și dosare fabricate pentru cine nu joacă după partitura sistemului. Totul, în contextul unei posibile numiri care ar putea reseta complet echilibrul de forțe din România.
Dacian Cioloș la conducerea SRI nu este doar o opțiune administrativă. Este o declarație. O decizie care poate marca o ruptură ireversibilă între interesele naționale și o agendă europeană tot mai invazivă. Dacă se confirmă, ar putea fi una dintre cele mai controversate mișcări politice ale ultimului deceniu.
România nu are nevoie de loialități externe în funcții interne. Are nevoie de transparență, de asumare și de lideri care servesc interesul românilor, nu agendele de ambasadă.
