Guvernul a făcut publice salariile uriașe ale directorilor din companiile de stat. Cine sunt cei care câștigă într-o lună cât alții în zeci de ani

Un document publicat de Guvernul României dezvăluie, pentru prima dată, veniturile reale ale șefilor din companiile de stat, precum și ale membrilor Consiliilor de Administrație. Sumele, care ajung adesea la milioane de lei anual, scot în evidență diferențele uriașe dintre conducerea acestor companii și restul angajaților.

Cei mai bine plătiți directori din companiile de stat

Cele mai mari remunerații se regăsesc în sectoarele Energie și Transporturi. La Romgaz, doi directori câștigă fiecare peste 3 milioane de lei brut pe an, echivalentul a mai bine de 250.000 de lei net lunar. Urmează un director de la Nuclearelectrica, cu un venit anual de peste 2 milioane de lei brut. Nici Hidroelectrica nu face excepție: cinci directori primesc fiecare aproximativ 2,3 milioane de lei pe an, ceea ce înseamnă că doar echipa de conducere costă compania aproape 12 milioane de lei anual.

Consiliile de Administrație, recompensate pe măsură

Raportul guvernamental detaliază și indemnizațiile primite de membrii Consiliilor de Administrație. La Transgaz, acestea variază între 30.000 și 80.000 de lei pe lună, în funcție de poziție și atribuții. În sectorul Transporturilor, cifrele sunt similare: la Grupul Exploatare și Întreținere Palat CFR, directorul primește 28.000 de lei lunar, în timp ce la Compania Națională Aeroporturi București, veniturile pot ajunge până la 70.000 de lei pe lună.

Discrepanțe majore între șefi și angajați

Publicarea acestor informații evidențiază un contrast puternic între veniturile celor aflați în funcții de conducere și salariile angajaților de rând. În timp ce salariul mediu în România rămâne modest, directorii din companiile de stat câștigă într-o lună cât un angajat obișnuit în câțiva ani de muncă.

Efecte asupra bugetului de stat

Potrivit raportului, o parte semnificativă a acestor venituri provine din bugetul de stat și din bugetul asigurărilor sociale, ceea ce adaugă presiune asupra finanțelor publice. Nivelul ridicat al cheltuielilor ridică semne de întrebare privind modul de gestionare a fondurilor publice și eficiența administrării companiilor de stat.