Ioan Cănărău – Polițistul care a plătit cu cariera pentru curaj. Sistemul care își elimină propriii oameni

Într-un minister menit să apere legea, se întâmplă ca tocmai cei care cer respectarea ei să devină ținte. Ioan Cănărău, polițist cu peste două decenii de activitate, a avut „îndrăzneala” să vorbească deschis despre abuzuri din interiorul Ministerului Afacerilor Interne (MAI). A plătit scump: izolat, suspendat, umilit.

În loc de dialog sau transparență, Cănărău a fost întâmpinat cu proceduri disciplinare opace, acuzații neverificate și un simulacru de anchetă. A urmat o campanie de hărțuire bine pusă la punct: martori chemați și intimidați, decizii abuzive, presiuni directe. Scopul era clar: reducerea la tăcere.

„Am fost scos din sistem pe nedrept. Fără salariu, fără dreptul de a mă apăra. Justiția mi-a dat câștig de cauză, dar conducerea ministerului a refuzat să respecte decizia. De ce? Pentru că am deranjat. Pentru că am spus adevărul,” a declarat Ioan Cănărău.

Situația nu este doar o dramă profesională sau personală, ci o încălcare gravă a legii. Refuzul de a respecta o hotărâre judecătorească definitivă este abuz în serviciu, faptă penală prevăzută de Codul Penal. Iar atunci când asemenea acțiuni devin practică instituțională, nu mai vorbim despre un derapaj izolat, ci despre o cultură a represiunii interne.

Un alt ofițer, care a cerut să rămână anonim, confirmă starea de teroare generalizată:

„Toți știm ce i-au făcut lui Cănărău. A devenit un exemplu de ‘așa nu’. Dacă deschizi gura, te caută cu dosarul. E frică peste tot. Mai bine taci decât să-ți pierzi pâinea.”

În loc să funcționeze ca o instituție a statului de drept, MAI se comportă, în multe cazuri, după regulile unei organizații de forță internă: cine tace și se supune e protejat, cine vorbește e executat profesional. Așa se ajunge la dosare fabricate, decizii administrative arbitrare, și complicități tăcute la vârf.

Un sistem care se teme de adevăr

Cazul lui Ioan Cănărău este o radiografie fidelă a ceea ce înseamnă reacția unui sistem bolnav la transparență. Nu e doar drama unui om curajos, ci simptomul unui aparat care și-a pierdut busola morală și juridică. Într-o instituție unde dreptatea ar trebui să fie lege, dreptatea este sancționată.

Și rămâne întrebarea de fond:
Dacă în interiorul MAI legea este facultativă, ce garanție mai au cetățenii că ea va fi aplicată în stradă?