Promisiuni uitate: Fabrica TESLA de la Brăila, un proiect ratat încă din fașă. Investiție strategică, abandonată între birocrație și indiferență
Ceea ce trebuia să fie o investiție emblematică pentru viitorul energetic al României s-a transformat într-un simbol al neputinței administrative. Fabrica TESLA ENERGY STORAGE S.R.L. de la Brăila – anunțată cu entuziasm ca motor de dezvoltare economică – este, în realitate, un șantier aproape abandonat. Cu doar 10% din lucrări finalizate, proiectul e departe de obiectivele grandioase anunțate și riscă să piardă finanțarea de 200 de milioane de lei acordată de stat.
În loc de tehnologie de ultimă generație și sute de locuri de muncă, la Brăila se ridică un morman de promisiuni neterminate. Din investiția totală de 450 de milioane de lei, foarte puțin s-a concretizat, iar termenul-limită pentru finalizarea lucrărilor – 31 decembrie 2025 – se apropie cu pași repezi. Dacă nu se respectă, Guvernul va fi obligat să retragă ajutorul de stat.
Cu toate acestea, autoritățile par impasibile. Ministerul Finanțelor a transmis sec că proiectul este în pericol, dar fără a propune măsuri concrete pentru salvarea lui. Mai grav, fabrica TESLA nici nu mai apare în lista actualizată a proiectelor sprijinite de stat. Semn că, de fapt, lucrurile sunt abandonate în spatele ușilor închise.
Din partea companiei, tăcere totală. Nicio explicație, nicio asumare. În acest context, apar semne de întrebare tot mai serioase în legătură cu viabilitatea proiectului și intențiile reale ale investitorilor. Între timp, politicienii care l-au prezentat ca un succes iminent se eschivează în spatele jargonului birocratic.
Fabrica trebuia să genereze 200 de locuri de muncă și să aducă un plus tehnologic semnificativ într-un județ cu nevoie acută de investiții. Astăzi, nu e decât o schelă ruginită și un contract pe cale să fie anulat.
Această situație nu reprezintă doar un eșec punctual, ci și o lovitură puternică pentru credibilitatea României în fața investitorilor internaționali. Când promiți o „fabrică a viitorului” și oferi, în schimb, un teren părăsit, mesajul este clar: administrația românească nu este capabilă să gestioneze proiecte de anvergură.
În loc să fie un simbol al progresului, fabrica TESLA de la Brăila devine un caz-școală al promisiunilor neîndeplinite, al fondurilor pierdute și al unui stat care rămâne spectator în fața propriilor ambiții.
