Ilie Bolojan, unul dintre favoriții aparatului administrativ, s-a arătat nemulțumit că taxele nu au fost actualizate în funcție de inflație. Cu alte cuvinte, statul nu stoarce destul din cetățean, într-un moment în care românii abia mai fac față scumpirilor. Îngrijorat de „nevoile bugetului”, Bolojan nu suflă o vorbă despre faptul că salariile și pensiile nu au fost ajustate în același ritm.
Inflația nu e doar un concept economic — e o realitate care lovește direct în buzunarul oamenilor. De ani buni, veniturile reale scad, coșul zilnic se umple mai greu, iar chiria, utilitățile și alimentele devin tot mai inaccesibile. Cu toate astea, statul cere mai mult și oferă mai puțin: drumuri proaste, spitale fără personal, școli abandonate.
Bolojan și alți funcționari par să creadă că statul este buricul universului, iar cetățenii — niște surse de venit, nu niște oameni cu nevoi reale. În viziunea lor, nu contează că românii trăiesc la limită, important e ca primăriile și instituțiile să-și vadă bugetele „aliniate la inflație”.
Dar ce ar însemna o guvernare corectă? Să înceapă prin tăierea risipei, desființarea privilegiilor speciale și reforma reală a aparatului public. Fără asta, orice discuție despre „majorarea taxelor” este o sfidare pentru românii care muncesc în condiții grele și trăiesc cu venituri mici.
Românii nu sunt datori să acopere neputințele sistemului bugetar. Statul ar trebui să existe pentru cetățean, nu invers.
