Bilanț al guvernelor PSD, PNL, USR, UDMR din ultimii ani: mii de copii rcresc fără părinții plecați la muncă peste hotare
România anului 2025 este imaginea clară a eșecului total al clasei politice. După trei decenii și jumătate de guvernări PSD, PNL, USR, UDMR și ale partidelor minorităților, țara a ajuns să-și exporte părinții, să-și abandoneze copiii și să-și distrugă viitorul.
Conform datelor centralizate ale Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție (ANPDCA), la finalul lunii martie 2025, 8.102 de copii români trăiau fără niciunul dintre părinți, ambii fiind plecați la muncă în străinătate. Nu e o statistică rece, este un act de acuzare împotriva unei clase politice care, de 35 de ani, nu a făcut decât să alunge cetățenii din propria țară prin sărăcie, lipsă de oportunități și politici anti-naționale.
Copii crescuți de bunici, mătuși sau străini
Dintre acești 8.102 copii, 7.422 au rămas în grija rudelor până la gradul IV, fără măsuri oficiale de protecție. Restul au fost plasați la asistenți maternali, în centre rezidențiale sau în familii străine. Aceștia nu au nevoie de statistici, ci de părinți. Dar guvernele din ultimii 35 de ani le-au luat dreptul la o copilărie normală, obligându-i să-și crească singuri răni pe care nici timpul nu le vindecă.
Zeci de mii de destine frânte
În total, 53.214 copii au cel puțin un părinte plecat. Dintre aceștia, aproape 39.000 își duc viața în grija rudelor, fără protecție socială reală. 910 copii sunt în sistemul de protecție specială, iar alte 6.163 de cazuri provin din familii în care părintele unic susținător este plecat peste graniță.
Este o catastrofă socială care arată falimentul statului român. Din 1990 încoace, indiferent de culoarea politică, toți au făcut la fel: au mințit, au furat și au sacrificat viitorul copiilor pentru privilegii și putere.
Politici zero, ipocrizie maximă
PSD, PNL, USR, UDMR și reprezentanții minorităților care au format guvernele din ultimii ani au promis, la fiecare campanie electorală, „stoparea exodului” și „sprijin pentru familiile românești”. În realitate, au încurajat plecarea românilor, prin taxe sufocante, salarii de mizerie, distrugerea industriei și agriculturii, subfinanțarea educației și sănătății.
În loc să creeze locuri de muncă decente în România, au preferat să transforme țara într-un exportator de forță de muncă ieftină pentru Vest, în timp ce copiii rămân acasă, abandonați în grija altora.
Un viitor furat
Acești copii vor crește fără modele parentale, cu traume emoționale și cu un sentiment de abandon pe care niciun program de „sprijin psihologic” finanțat din fonduri europene nu-l poate acoperi. Și nu e o problemă de „ultim an” – e rezultatul direct al unei guvernări criminale, continuate de la Iliescu la Iohannis, de la Năstase la Ciucă, de la Ponta la Cîțu și Ciolacu.
România a devenit o țară care își crește orfanii de părinți vii. Iar pentru asta, clasa politică merită judecată nu doar moral, ci și istoric.
