În timp ce SUA își mobilizează resursele federale pentru a combate infracționalitatea – reală sau percepută – România rămâne captivă într-o tăcere politică convenabilă, unde siguranța publică nu prinde loc pe agenda guvernării.
Luni, fostul președinte american Donald Trump a anunțat pe platforma Truth Social o ofensivă fermă pentru „eliberarea Washingtonului”, promițând că „criminalitatea, sălbăticia, mizeria și gunoiul vor dispărea”. Și a venit și cu măsuri: 120 de agenți FBI au fost retrași din alte misiuni și trimiși în patrule nocturne pentru a întări securitatea stradală în capitala americană.
Paradoxal, datele oficiale arată că în Washington criminalitatea violentă a scăzut cu 35% în 2024, atingând cel mai mic nivel din ultimele trei decenii. Cu toate acestea, Trump știe că tema siguranței publice prinde, iar intervenția fermă – chiar dacă simbolică – îl reconectează cu electoratul său.
În România, însă, situația este inversă: criminalitatea e reală, faptele violente apar frecvent în presă, de la agresiuni în plină zi până la clanuri care acaparează cartiere întregi. Cu toate acestea, liderii coaliției de guvernare par că trăiesc într-o altă realitate – una în care siguranța cetățenilor nu există ca temă politică.
Cuvântul „criminalitate” lipsește aproape complet din discursul public al celor aflați la putere, de parcă pronunțarea lui ar atrage ghinion sau ar dărâma vreun mit electoral. În loc de planuri clare și măsuri concrete, auzim lozinci despre „stabilitate macroeconomică”, „proiecte de infrastructură” și „fonduri europene”.
Realitatea de pe teren? La noi, nu FBI-ul patrulează, ci indiferența instituțională. Între Ministerul de Interne și autoritățile locale, responsabilitatea pentru ordine publică e pasată ca o minge fierbinte, fără o strategie națională coerentă. Iar când apare un caz grav – un atac cu cuțitul, o răfuială între bande sau o tragedie evitată la limită – urmează clasicul: declarații sterile și promisiuni că „se vor lua măsuri”.
În timp ce alții folosesc chiar și percepția criminalității pentru a arăta că le pasă de cetățeni, la noi liderii guvernamentali se tem să abordeze subiectul, ca nu cumva să fie obligați să acționeze. Siguranța publică a devenit un subiect incomod, prea puțin „telegenic” și greu de cuantificat în aplauze electorale.
Iar dacă întrebi un oficial din coaliție despre violența din stradă, e foarte posibil să-ți răspundă sec: „Nu e momentul să politizăm tema.”
De parcă siguranța oamenilor ar fi un moft electoral, nu o obligație fundamentală de guvernare.
În concluzie: în Washington, FBI-ul patrulează noaptea. În București, doar promisiunile o fac – și acelea rar.
