Dezmăț pe bani publici la Slatina: 80.000 de lei pentru două aparate de aer condiționat
Într-un oraș cu străzi încă peticite și nevoi sociale reale, Primăria Slatina pare să fi făcut o „investiție” răcoritoare: două aparate de aer condiționat au costat nu mai puțin de 80.000 de lei. Nu, nu e o glumă, ci o achiziție perfect legală, dar complet absurdă, după cum afirmă chiar primarul în funcție, Mario de Mezzo.
Edilul a dezvăluit situația într-o intervenție la Antena 3 CNN, unde a recunoscut că, la început, a crezut că este vorba despre o eroare de redactare: „Inițial am crezut că e o greșeală, că sunt 8.000 de lei. Și chiar și așa mi s-ar fi părut mult. Dar când am văzut 80.000 pentru două aparate absolut obișnuite, am fost șocat.”
Achiziția face parte dintr-un proiect cu fonduri europene în valoare de 22 de milioane de lei, destinat modernizării iluminatului public. Doar că, pe lângă stâlpi și LED-uri, a inclus și o răcorire de lux, executată de firma Euro Audit Service, deținută de soțul senatoarei PNL Gabriela Horga. O coincidență care miroase a nepotism, chiar dacă, oficial, licitația a fost câștigată „conform procedurilor”.
„Poate aduc aer de pe Himalaya”
Primarul Mario de Mezzo nu a ratat ocazia să ironizeze situația:
„Poate aduc aer de Predeal sau de Sinaia, dacă e să judecăm după preț. Sau poate nu funcționează cu curent electric și avem parte de vreo inovație. Eu am factura, oricine poate să o vadă.”
Firma executantă susține că nu este vorba despre o simplă montare de aparate, ci despre o lucrare „complexă”, care deservește o cameră tehnică pentru echipamente IT ce funcționează non-stop și necesită climatizare specială. Explicația tehnică însă nu convinge, mai ales în lipsa unei transparențe reale asupra specificațiilor, costurilor detaliate și justificării valorii facturate.
În plus, firma afirmă că nu are nicio legătură cu activitatea politică a senatoarei Gabriela Horga. Într-un comunicat oficial, Euro Audit Service declară că „există din 2004, are același obiect de activitate și nu a cunoscut o dezvoltare spectaculoasă”. Doar achiziții spectaculoase, pare-se.
O problemă mai mare: cum se evaporă banii publici?
Cazul ridică, din nou, întrebări legate de modul în care administrațiile locale gestionează fondurile europene și banii publici în general. Cât costă, în realitate, un aparat de aer condiționat și cât se umflă nota când contractele ajung pe mâna „firmelor de casă”? Câți bani se duc, în fiecare an, pe achiziții făcute în lipsa bunului-simț, sub pretextul „complexității lucrărilor”?
Primarul Slatinei cere acum transparență totală și o explicație publică pentru această achiziție: „Să vină să ne spună ce e atât de special la aceste aparate. Până atunci, pentru mine rămâne o cheltuială suspectă, într-un oraș care are mult mai multe nevoi decât o cameră rece pentru echipamente.”
Rămâne de văzut dacă autoritățile de control, începând cu Curtea de Conturi și până la organele de urmărire penală, vor trata acest caz doar ca pe o altă „licitație legală” sau vor căuta să afle de ce, în România, un aparat de aer condiționat poate costa mai mult decât o mașină nouă.
