Obținerea unui aviz de mediu a devenit coșmar birocratic – durează un an și trebuie să dai șpagă

n România, procesul de obținere a avizului de mediu a devenit un test de anduranță. Nu pentru proiect, ci pentru nervii și buzunarul celui care încearcă să construiască ceva. Între formulare, comisii interminabile și cerințe în continuă schimbare, dosarele se pierd în ceața birocrației – sau mai bine zis, în ceața intereselor personale.

Ce ar trebui să fie o procedură tehnică, menită să protejeze mediul și să garanteze dezvoltarea sustenabilă, s-a transformat într-un ritual corupt, în care decizia nu se ia pe baza argumentelor științifice, ci în funcție de grosimea plicului. De cele mai multe ori, nu contează cât de bine este făcut studiul de impact sau cât de ecologic este proiectul. Contează „cine sună” și „ce se oferă”.

Există situații în care avizul de mediu se acordă după 8-10 luni, timp în care investitorii pierd bani, iar comunitățile pierd oportunități. Asta dacă nu renunță de tot. Nu pentru că proiectele ar pune în pericol natura, ci pentru că aprobările sunt blocate intenționat, până când „se înțeleg” toate părțile implicate.

Sub pretextul grijii față de mediu, s-a creat o veritabilă rețea de influență care paralizează orice inițiativă. Expresii precum „documentație incompletă”, „necesită clarificări suplimentare” sau „lipsă aviz conform” au devenit formule standard în jocul amânărilor calculate. De fapt, se cumpără timp. Timp pentru „negocieri”.

Adevărata problemă nu este lipsa protecției mediului, ci faptul că instituțiile responsabile folosesc această misiune nobilă ca scut pentru propriile practici corupte. Când avizul de mediu devine un instrument de șantaj birocratic, nu mai vorbim de dezvoltare durabilă, ci de stagnare garantată.

România are nevoie de protejarea naturii, nu de blocarea investițiilor. Dar atâta timp cât avizul de mediu rămâne captiv în jocuri de interese, vom continua să asistăm neputincioși la falimentul unei idei bune, răstălmăcite de un sistem bolnav.