Piedone, sacrificat politic? Reținerea fostului șef ANPC ridică semne de întrebare în jurul lui Ilie Bolojan
Într-un climat politic tensionat și cu o populație tot mai afectată de politicile de austeritate, reținerea lui Cristian Popescu Piedone – proaspăt demis din funcția de președinte al ANPC – generează valuri de suspiciuni. Justiție veritabilă sau manevră de imagine a guvernului Bolojan?
Numirea lui Ilie Bolojan în funcția de premier al României, pe 23 iunie 2025, a fost întâmpinată cu speranțe, dar și cu rezerve. Stilul său tranșant, moștenit din administrația locală, s-a transformat rapid într-un val de măsuri dure: reduceri de personal, tăieri bugetare, restructurări în administrație. Reacțiile n-au întârziat – proteste în stradă, greve în învățământ și un val de nemulțumiri din partea sindicatelor.
Pe acest fundal, arestarea lui Piedone apare ca un eveniment providențial. Fost edil cu un trecut încărcat de controverse, personaj hiperactiv în spațiul public și pe rețelele sociale, Cristian Popescu Piedone era o țintă ideală pentru o demonstrație de forță. Un „miel de sacrificiu” mediatic, aruncat pe masa opiniei publice pentru a distrage atenția de la criza în care se afundă guvernul.
La scurt timp după reținerea sa într-un nou dosar de corupție, premierul Bolojan a semnat demiterea sa de la conducerea ANPC. Gestul a fost prezentat drept o dovadă de fermitate și intoleranță față de corupție. Însă mulți văd în această mișcare mai mult decât atât.
„Totul pare prea bine sincronizat,” afirmă jurnalistul Dan Bucura într-o postare care a făcut rapid turul rețelelor sociale. „Exact când protestele încep să ia amploare, statul scoate din joben un caz răsunător. Iar Piedone, cu toate controversele lui, era un pion perfect de sacrificat.”
Aceste voci critice vorbesc despre un mecanism deja cunoscut: în momente de criză, se livrează „capete de afiș” publicului, pentru a transmite senzația de curățenie și control. Dar în realitate, problemele fundamentale – cele legate de traiul tot mai greu al românilor, de scăderea veniturilor și de insecuritatea economică – rămân nerezolvate.
Ilie Bolojan, care până de curând se bucura de o imagine de primar eficient și reformator, se vede acum nevoit să gestioneze o criză de încredere. Iar deciziile sale rapide – fie ele rețineri spectaculoase sau remanieri fulger – par mai degrabă parte a unei strategii de supraviețuire politică.
Arestarea lui Piedone este, desigur, un caz juridic în desfășurare. Însă în ochii opiniei publice, ea riscă să fie percepută mai degrabă ca un act de oportunism politic decât ca o veritabilă victorie a justiției.
Rămâne întrebarea: a fost Piedone cu adevărat ținta anchetei, sau doar o piesă într-un joc mai mare, menit să recredibilizeze o putere tot mai contestată?
