Cartofii românești, la 0,5 bani kilogramul. Țara care își lasă hrana să putrezească pe câmp

Românii muncesc pământul, udă culturile, sapă, culeg — și apoi își abandonează recolta în brazdă. La un preț de 0,5 bani pe kilogram, cartofii nu mai sunt nici vânduți, nici valorificați. Se dau aproape pe degeaba, dacă nu ajung direct aruncați în pământul care i-a crescut. Nu pentru că ar fi de proastă calitate, ci pentru că autoritățile române refuză cu o încăpățânare greu de înțeles să construiască depozite ori să susțină pe cei care ar face-o.

Avem recolte istorice, dar suntem forțați să le distrugem. Nu avem unde să le stocăm, nu putem planifica, nu putem proteja munca fermierilor români. De ce? Pentru că lipsesc depozitele, Ministerul Agriculturii este sufocat de hârtii și nefuncțional, iar băncile îi tratează pe agricultori ca pe niște cerșetori. Subvențiile întârzie, dobânzile sunt imposibil de suportat, iar investițiile în infrastructura agricolă sunt inexistente.

În același timp, rafturile magazinelor sunt pline cu cartofi din Polonia și Franța. Frumos ambalați, bine păstrați, promovați profesionist. Pentru aceia există sprijin, contracte bine gândite și parteneriate stabile. Fermierul român? E lăsat doar cu sapa, în bătaia vântului. Am devenit o piață de desfacere, o colonie alimentară forțată să importe ceea ce ar putea produce în exces.

Fermierul român nu cere milă. Cere doar posibilitatea de a-și păstra recolta până în iarnă, când prețurile ar putea reflecta munca depusă. Să poată aștepta lunile februarie sau martie fără să fie obligat să arunce totul. Dar statul nu are această intenție. Vrea un agricultor dependent, umilit, condamnat să-și transforme recolta în gunoi organic.

Asta nu e piață liberă. E un atac la siguranța alimentară națională. Un sabotaj economic cu consecințe directe asupra celor care ne hrănesc.