Din nou în stradă: profesorii protestează față de austeritate și promisiuni nerespectate
La exact doi ani de la cea mai amplă grevă din învățământul românesc postdecembrist, profesorii revin cu un nou val de proteste. Miercuri, 18 iunie 2025, toate școlile, liceele, universitățile și institutele de cercetare vor intra într-o stare oficială de nemulțumire generalizată. Sindicatele din Educație acuză Guvernul că nu și-a onorat angajamentele salariale și că pregătește măsuri de austeritate care riscă să destabilizeze întregul sistem.
Protestul se va desfășura la locul de muncă, prin purtarea de banderole albe, ecusoane sau alte semne distinctive. Deși nu presupune întreruperea cursurilor, acțiunea sindicală are un profund caracter de avertisment. Federațiile FSLI, „Spiru Haret” și „Alma Mater” vorbesc despre o „criză de încredere ireversibilă” între cadrele didactice și decidenții politici.
Măsuri contestate: norme crescute, drepturi reduse
Sindicatele se declară ferm împotriva unor măsuri aflate în discuție la nivel guvernamental: creșterea normei didactice de la 18 la 20-22 de ore pe săptămână, eliminarea unor sporuri și indemnizații câștigate legal, precum cea pentru titlul de doctor, și scăderea pragului de venit pentru acordarea voucherelor de vacanță.
„Aceste măsuri înseamnă, de fapt, tăieri mascate. Ne aflăm în fața unei austerități care lovește din nou educația, sub pretextul eficientizării. Nu putem vorbi despre performanță cu profesori epuizați și demoralizați”, transmite Marius Nistor, liderul Federației „Spiru Haret”.
Totodată, cadrele didactice sunt nemulțumite de ideea impunerii unui program fix de opt ore zilnic în școli, măsură care, spun ele, nu reflectă natura specifică și flexibilă a muncii didactice, ce presupune și activități în afara clasei: pregătirea lecțiilor, evaluarea elevilor, corectarea lucrărilor și participarea la proiecte educaționale.
Cercetarea, din nou marginalizată
Alături de profesorii din preuniversitar și universitar, personalul didactic auxiliar și cercetătorii anunță participarea la protest. Reducerea planificată a personalului din institutele de cercetare și blocarea unor proiecte științifice din lipsa finanțării consistente sunt doar două dintre motivele nemulțumirii. Se conturează astfel un front comun al educației și cercetării împotriva politicilor de subfinanțare cronică.
„Cercetarea a fost transformată într-o zonă de supraviețuire birocratică. Orice mic progres este blocat de lipsa resurselor și de nesiguranța posturilor. Cum putem vorbi despre inovație sau dezvoltare durabilă în aceste condiții?”, afirmă un cercetător dintr-un institut național, sub protecția anonimatului.
Negocieri în ceasul al doisprezecelea
Ministerul Educației a convocat liderii sindicali pentru marți, 17 iunie, într-o ultimă tentativă de detensionare a situației. Totuși, sindicaliștii nu se arată optimiști, invocând o lungă listă de promisiuni neonorate și o lipsă de dialog real din partea autorităților.
Dacă acțiunea simbolică de miercuri nu va fi urmată de măsuri concrete, sindicatele avertizează că vor declanșa acțiuni de protest de amploare, inclusiv boicotarea examenelor naționale și posibile greve la începutul anului școlar viitor.
Un sistem educațional la limită
Protestul din 18 iunie este mai mult decât un semnal de alarmă punctual. El reflectă acumularea frustrărilor dintr-un sistem care, de ani de zile, funcționează pe baza efortului personal al profesorilor, fără un sprijin instituțional real. Subfinanțarea, birocrația, salarizarea inechitabilă și lipsa de viziune afectează direct calitatea actului educațional și capacitatea României de a forma o nouă generație de profesioniști.
Profesorii nu mai cer doar salarii decente. Ei cer respect, stabilitate și o direcție clară. În lipsa acestor lucruri, protestul lor devine nu doar legitim, ci inevitabil.
